În București se pregătește din nou o bătălie electorală, dar de data asta nu se mai dă între partide, ci între lumi. De o parte, lumea veche, îmbrăcată în costum, pupată de televiziuni, parfumată cu comunicate de presă și cuplată la banii statului. De cealaltă parte TikTokul. Cu sunet, glume, live-uri și mii de oameni care nu se mai uită la știri, ci la oameni.
Și între aceste două planete politice se plimbă, fără mască de oxigen, un nou tip de candidat, Virgil Alexandru Zidaru, zis Makaveli. Un personaj care n-a venit din laboratoarele de PR, ci direct din feed-ul tău. Omul care vorbește fără teleprompter și care, în loc de talk-show-uri la 21:00, face trei live-uri pe zi, de la colțul străzii, cu o shaorma în mână și o idee în buzunar. „Primarul oamenilor simpli”, nu e doar slogan, e o declarație de război împotriva birocrației în blugi scumpi.
Daniel Băluță (PSD) vine din Sectorul 4, cu o armată de afișe și promisiunea, „Continuăm dezvoltarea”.
Dan Cristian Popescu, independent, dar nostalgic, se uită spre PSD ca spre o fostă iubită, nu mai suntem împreună, dar încă ne dăm like-uri. El vrea să fie omul serios, dar riscă să fie omul pe lângă.
Ciprian Ciucu (PNL) a venit să arate că administrația poate fi digitalizată, dar tot cu pixul în mână semnează. Are imaginea de bun manager, doar că Bucureștiul e o corporație care n-are HR, nici salarii, nici aer.
Cătălin Drulă (USR), reformatorul etern. Omul care promite că va repara România, dar momentan se luptă cu aplicația de Zoom a partidului. Și dacă-l întrebi de transportul public, îți arată un slide PowerPoint cu o săgeată albastră, „viziune”.
Vlad Gheorghe, Berceanu, Ciceală, Dan Trifu, toți luptători, toți „independenți”, toți împărțiți. Fiecare cu o cauză nobilă, dar toți cu același electorat, tânărul obosit de tineri. Și fiecare visând că va prinde măcar 3%, să poată scrie în bio „candidat la Primăria Capitalei”.
Blocul conservator stă între aur și TikTok. Aici intră în scenă Anca Alexandrescu, susținută de AUR. Cu vocea fermă, privirea de talk-show și un public fidel care știe deja tot ce urmează să spună. Problema e că lumea care se uită la TV la 21:00 doarme la 22:00, adică fix când TikTokul explodează.
Și apoi vine Virgil Alexandru Zidau (Makaveli). Fără studio, fără cameră 4K, fără prompter. Dar cu mii de oameni în live, care comentează, întreabă, râd și dau inimioare. Într-o campanie în care alții plătesc milioane pentru publicitate, el are reach organic. Într-o lume în care politicienii se feresc de stradă, el e pe stradă. Și în timp ce ceilalți vorbesc despre strategii, el vorbește despre apă caldă, trafic și asfalt.
Presa clasică încă nu pricepe ce se întâmplă. Când reporterii se întreabă cine e Makaveli, TikTokul deja strânge semnături. Când televiziunile caută un lider de opinie, internetul are deja 100 de influenceri care vorbesc despre el. Și când un politician postează un clip regizat, Makaveli apare transpirat, în direct, lângă o doamnă care-l ceartă că n-are coș de gunoi în cartier. Asta e forța, autenticitatea care sparge ecranele curate ale sistemului. Bucureștiul se mișcă, dar nu după sondaje, după viraluri.
Alegerile din 7 decembrie nu vor fi doar despre primar. Vor fi despre ce lume vrem. Cea care se uită la televizor sau cea care vorbește între ea, în direct, fără microfon. Poate că presa mainstream e liniștită, „Makaveli n-are partid, n-are bani, n-are șanse”. Dar TikTokul râde. A râs și de sondaje, și de experți, și de strategie. Pentru că la sfârșit, Bucureștiul are o memorie ciudată, pe unii îi uită în platouri, pe alții îi ține în inimă.
Și dacă surpriza vine tot de la omul care face live din tramvai, să nu ne mirăm, e semnul că România, în sfârșit, a început să scrolleze în direcția bună.
Ninel PEIA
Senator al Romaniei
Chestor al Senatului
Comentează