'Primăvara arabă' a fost degeaba: tunisienii se întorc la dictatură și îi oferă președintelui o putere aproape totală

Luni, tunisienii erau așteptați să aprobe acordarea de puteri nelimitate președintelui, punând astfel capăt eșecurilor țării pe calea democrației și încheind deceniul turbulent din regiune cunoscut sub numele de „primăvara arabă”, relatează The Guardian. Prezența scăzută la referendumul din Tunisia sugerează că alegătorii nu sunt îngrijorați de noua Constituție a lui Kais Saied, despre care unii spun că marchează sfârșitul primăverii arabe.

• În timp ce alegătorii se îndreptau spre urne pentru referendum, țara care a dat naștere revoltelor care au zguduit Orientul Mijlociu părea resemnată să se întoarcă la autocrația de dinaintea revoluției, cu o economie în declin și scleroză politică sunând clopotul morții speranțelor de reformă pe scară largă și de alegeri libere care să le confere cetățenilor putere.

Președintele Kais Saied va cimenta acum probabil o nouă constituție care îi oferă mai mult control asupra unei țări pe care a condus-o prin decret de când a suspendat Parlamentul și a instaurat regimul de urgență în urmă cu un an.

Referendumul a generat puține valuri într-o regiune care încă se regrupează după 10 ani de provocări directe la adresa fundamentelor autocrațiilor sale, care au stârnit un val de speranță că cetățenii, mai degrabă decât autocrații, ar putea să își modeleze propriile destine.

În timp ce revoluțiile au fost anulate de loviturile de stat militare din Egipt, de intervenția saudită în Bahrain și - în cele din urmă - de sprijinul acordat de Golf guvernului sirian, Tunisia a fost considerată ultima speranță printre mișcările de resetare a contractului dintre cetățean și stat și de redefinire a modului în care se face politică în Orientul Mijlociu.

Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au apărut ca susținători ai lui Saied, care acum pare să aibă o cale clară pentru a transforma guvernarea țării de la un sistem parlamentar hibrid la un model prezidențial care îi oferă o stăpânire de vicelider asupra țării. "Tunisia este un exemplu clar al modului în care perspectivele liderilor internaționali privind tranziția democratică sunt, în cel mai bun caz, distorsionate", a declarat Nancy Okail, avocat pentru drepturile omului și director executiv al Centrului pentru Politici Internaționale. "Deși Tunisia se afla pe calea cea bună a reformei politice, provocările economice, împreună cu corupția, trăgeau semnale de alarmă cu mult înainte de președinția lui Saied. O preluare a puterii a fost răspunsul său la aceste provocări. Dinamica regională după 11 ani nu este cu siguranță promițătoare", a adăugat ea. "Relația tranzacțională dintre Occident și regiune, care acordă prioritate petrolului, cu o viziune îngustă asupra securității și normalizarea relațiilor cu autocrații nu fac decât să înrăutățească lucrurile. Eșecurile și fragilitatea acestor state în mijlocul crizei alimentare și a tendințelor economice globale alarmante și a crizei climatice vor crește probabilitatea unor noi conflicte în regiune, ceea ce ne va readuce la o situație mult mai periculoasă decât acum 11 ani."

Până la căderea nopții, prezența la vot la referendum a fost de doar 12%. Alte estimări precizau că 93% din cei care au participat la vot au aprobat noua constituție.

Președintele tunisian, Kais Saied, a sărbătorit victoria aproape sigură a votului "da" la referendumul privind o nouă constituție, care consolidează puterile șefului statului și riscă să ducă la revenirea unui regim autoritar în locul de naștere al Primăverii arabe.

La referendumul, organizat la un an de zile după ce Saied a demis guvernul și a înghețat parlamentul în ceea ce rivalii au numit o lovitură de stat, au votat cel puțin 27,5% din cei 9,3 milioane de alegători înregistrați, a anunțat comisia electorală tunisiană ISIE, luni, târziu, după închiderea urnelor.

Un procent covârșitor de 92-93% dintre cei care au votat au susținut noua constituție, potrivit unui sondaj la ieșirea de la urne realizat de institutul Sigma Conseil. Primele rezultate sunt așteptate marți după-amiază.

După ce rezultatul preconizat a fost anunțat la televiziunea națională, susținătorii lui Saied au plecat în procesiune cu mașinile prin centrul Tunisului, fluturând steaguri și claxonând, unii cântând imnul național sau strigând "Ne-am sacrifica sufletele și sângele pentru tine, Saied!".

Marți, în jurul orei locale 2.00, președintele a apărut în fața unei mulțimi bucuroase.

"Tunisia a intrat într-o nouă etapă", a declarat el, potrivit televiziunii locale, adăugând că "a fost o mare aglomerație în secțiile de votare și că rata ar fi fost mai mare dacă votul ar fi avut loc în două zile".

Saied a decretat că nu este nevoie de un prag minim de vot pentru a trece referendumul, dar chiar și așa, este puțin probabil ca o astfel de cifră să fie considerată ca o susținere totală.

Mulți alegători au părut să nu țină cont de conținutul referendumului sau să nu fie interesați de puterile extinse pe care acesta le conferă președintelui țării. Apatia și oboseala au devenit constante în discursul politic din Tunisia, care a fost afectată de corupție și de probleme economice de-a lungul mai multor guverne alese în mod democratic.

În timp ce mulți consideră mișcările lui Saied ca fiind un cui în sicriul primăverii arabe, alți observatori spun că o schimbare de o asemenea amploare necesită o perspectivă generațională și istorică.

"Desigur, referendumul de astăzi din Tunisia este un regres pentru înrădăcinarea unei culturi democratice în Tunisia", a declarat HA Hellyer, cercetător nerezident la Carnegie Endowment for International Peace. "Dar istoria schimbărilor revoluționare din întreaga lume este așa: un pas înainte, un pas înapoi, și așa mai departe. Tunisia și, sincer, lumea arabă, nu este diferită. Factorii care au dus la 2010 și 2011 rămân și sunt mai largi, în Tunisia, dar și în întreaga regiune. Nu măsurăm schimbările revoluționare în ani, ci le privim pe parcursul a zeci de ani și chiar mai mult. Nu este deloc surprinzător că a fost dificil în Tunisia, o țară care a suferit de autocrație și autoritarism atât de mult timp. Nu ieși din asta fără cicatrici și fără forțe care sunt dornice să rețină progresul în numele populismului. Vedem acest tip de imperativ populist în Regatul Unit și în SUA, iar ei nu au avut de înfruntat toate cicatricile."