De PSD au profitat când au avut ocazia toate partidele și actorii politici. Marele partid de stânga din România, născocit din fostul PCR și apoi fostul FSN, de către Ion Iliescu, și-a trăit perioadele de glorie. Ultima sclipire a măreției a fost în guvernarea Năstase, când PSD domina autoritar instituții, presă, dar și Opoziția parlamentară.
Sfârșitul s-a semnat când Traian Băsescu a câștigat alegerile din 2004 și a pornit o cursă de două mandate. Din acel moment, PSD n-a mai fost niciodată ca înainte.
În 2009, social-democrații lui Geoană, ahtiați după guvernare, au bătut palma cu Băsescu și partidul acestuia, PDL, după care au fost trimiși la plimbare și au pierdut și alegerile prezidențiale. O bucată din PSD ghidată de Gabriel Oprea, intitulată UNPR, a venit să întregească majoritatea necesară PDL.
În 2011 s-a constituit USL, o unire a forțelor între PSD și PNL. PNL a câștigat în 2012 mai mult decât ar fi putut spera vreodată pe picioarele proprii. Aproape o treime din locurile parlamentare, aproape jumătate de administrația locală. La începutul lui 2014, PNL iese din USL, face alianță cu PDL și câștigă prezidențialele în fața candidatului PSD. Social-democrații lui Ponta au rămas cu buza umflată, pierzând și guvernarea un an mai târziu.
PSD s-a dovedit util celorlalți cu multe ocazii, mai ales în Parlament, acolo unde ceea ce-și dorea toată clasa politică, considerat revoltător de electorat, era obținut sub paravanul grupurilor parlamentare ale social-democraților – diverse privilegii pentru parlamentari sau alte categorii clientelare.
Când vin campaniile, toți cei care se folosesc într-un fel sau altul de forța și solidaritatea PSD (și a alegătorilor săi), se vopsesc brusc ”anti-PSD”, tună și fulgeră împotriva ”partidului penalilor” (mulți ”penali” chiar din curtea adversarilor au fost salvați cu ajutorul PSD în Parlament), invocă pericolul venirii PSD la putere și-i conjură pe alegători să nu lase țărișoara pe mâna vampirilor de ”stânga”.
Scenariul acesta a început să se repete obositor ca să-l mai ia cineva în serios. Ceea ce e mai ciudat pentru un observator extern sunt umilințele pe care le înghit liderii acestui partid în timpul campaniilor, când toți ”prietenii” care roiau în jurul lor la plăcinte se transformă în adversari de moarte.
PSD va fi iarăși în situația de făcător de majorități în Consiliile Locale și Județene, după 5 iunie. Va fi, deci, amuzant să urmărim politicienii, care ne avertizau că un vot pentru PSD este un vot pentru dezastru, cum se înghesuie la ușa ”stângii” să negocieze funcții și coaliții.
Comentează