Premium
Rând pe rând, mai multe organizații locale ale PSD au cerut excluderea din partid a lui Mihai Chirica. Deși decizia pare iminentă și poate fi considerată normală în situația dată, aș îndrăzni să spun că este o nouă șansă ratată de PSD.
Trebuie să precizez de la început că social-democrații nu sunt singurii care procedează astfel. Vorbind despre cazurile recente, Theodor Paleologu a fost exclus din PNL și la fel s-a întâmplat cu Sergiu Moroianu și USR. Derapajul în discurs este în general sancționat dur de toate partidele, dar poate că tocmai de aceea PSD putea lua altă decizie în acest caz.
Păstrarea lui Mihai Chirica ar fi o lovitură de imagine. De la înălțimea celui acuzat că-și conduce partidul cu mână de fier, Liviu Dragnea ar putea alege să vorbească despre democrația internă, despre acceptarea opiniilor diferite și despre multe alte lucruri care dau bine într-o situație de acest gen. Dacă se punea presiune cu adevărat pentru demitere dinspre organizațiile locale, liderul partidului putea propune măcar o sancțiune mai ușoară. Iar dacă ar mai fi și scos în evidență sancțiunea mai ușoară primită de Chirica, față de cele primite de Paleologu și Moroianu, lovitura ar fi fost cu atât mai mare pentru adversarii politici.
Cam atât despre partea externă a acestei situații. Vorbind în schimb despre funcționarea unei organizații politice, Dragnea avea cu siguranță instrumentele de a-l marginaliza în interiorul partidului pe primarul din Iași. Iar punctele câștigate de faptul că nu și-a demis contestatarul, ar fi fost cu siguranță mai mari decât riscul ca vicepreședintele social-democrat să-i pună cu adevărat probleme liderului suprem.
Plus că, primarul din Iași nu putea demisiona oricât de dur s-ar fi resimțit marginalizarea internă, pentru că ar fi însemnat totodată și pierderea mandatului de edil. Chirica ar fi devenit „prizonierul” partidului cel puțin pentru următorii trei ani.
În ideea în care acesta va fi cu adevărat demis, măsura luată nu va face decât să-i accentueze imaginea de băiat bun - victimă a sistemului opresiv din PSD și să-i dea frâu liber pentru „a semna” cu oricare alt partid.
Așadar, poate că cea mai la îndemână decizie în acest caz este ca PSD să urmeze exemplele recente ale PNL și USR. Nimănui nu îi place să fie contrat de unul din oamenii pe care-i conduce. Dar oare consultanții israelieni chiar nu-i zic ce șansă pierde?
