Alegerea unui președinte de partid ales prin votul tuturor membrilor putea fi o premieră în politica românească. Dacă era și o cursă internă, dacă era o competiție, dacă erau cel puțin 2 candidați. Da, atunci PSD putea să fie un exemplu și pentru celelalte partide. Așa cum se desfășoară acest congres acum, putem spune că este un exemplu de”așa nu”.
Nu știm exact care a fost logica acestui exercițiu desfășurat de PSD. Ce obiective sperau să atingă prin acest efort logistic și uman?
Au vrut să demonstreze că au forța organizării unui scrutin intern de asemenea ampolare? Au vrut să câștige câteva puncte de imagine demonstrând că sunt un partid democrat unde principiul legitimității contează?Doar PSD-iștii pot spune ce au avut în cap când au organizat aceste alegeri interne. Noi putem să constatăm efectele.
În presă există o sumedenie de articole negative la adresa PSD. Aproape toate au această linie de mesaj: ipocrizie, democrație de fațadă, lider inculpat schimbat cu un lider condamnat. Nu există nicio referire pozitivă în toată presa la adresa acestui eveniment.
În online, internauții au creat deja o mulțime de bancuri la adresa lui Dragnea și a PSD. Sunt extrem de haioase, dar toate converg spre aceeași concluzie: un simulacru de alegeri. Aceste postări scrise de oameni neangajați politic sunt poate cele mai de impact. Toate acestea creează un curent și o imagine care va putea fi destul de greu ștearsă din percepția publică. Nu știm, încă, rezultatul votului, dar mai mult ca sigur vor apărea noi bancuri și după ce va fi făcut public.
De ce a avut Liviu Dragnea nevoie de acest exercițiu?
Îi trebuia legitimitatea celor peste 500.000 de membri așteptați la urne? Era mult mai legitim dacă îl lăsa și pe Robert Negoiță să candideze. Atunci, da, era un lider care câștiga în urma unei competiții și avea o puternică legitimitate în interiorul partidului. Nu cred că s-a temut că ar putea pierde această competiție în fața primarului de la Sectorul 3.
A vrut să nu creeze tensiuni în interiorul partidului? Dacă acesta e motivul real, atunci avem încă o dată dovada vie că în interiorul partidelor nu există o democrație funcțională. Liderii nu înțeleg că aceste tensiuni care pot apărea în urma unui scrutin sunt benefice. În urma lor se naște cu adevărat un lider puternic, în urma dezbaterilor interne apare forța ideilor și crește motivația celor din eșaloanele 2 și 3 care văd că au acces la decizie și prin votul lor influențează politica internă.
La finalul zilei, PSD va mai avea câteva atribute negative de imagine. În loc să fie primul partid din România care își alege președintele în urma unei competiții serioase, ales prin votul majorității membrilor săi, în loc să dovedească astfel că este cu adevărat un partid democrat în care și membrul din cea mai îndepărtată comună poate să își exprime părerea, PSD demonstrează că este o copie partidului comunist coreean.
Comentează