Premium
Neglijarea restricțiilor și a măsurilor de protecție a femeilor abuzate de parteneri permit ca violența domestică să capete amploare, spune psihologul Marie-France Hirigoyen. În Franța, violența a ucis mai multe femei decât terorismul, scrie Mediafax.
Psihiatrul de origine franceză, Marie-France Hirigoyen a declarat, într-un interviu, că la baza creșterii amplorii fenomenului de violență îndreptată asupra femeilor stau o baza de factori care influențează direct proporțiile. Dintre acestea, nepedepsirea tuturor celor care comit astfel de abuzuri asupra femeilor, dar și pasivitatea față de înăsprirea măsurilor de restricție și protecție a femeilor abuzate sunt cele mai alarmante.
Marie-France Hirigoyen este de părere că acest fenomen este răspândit în toate țările și nu doar în cele care se confruntă cu anumite dificultăți. Despre situația din Franța, de exemplu, țara de origine a acesteia, Marie- France Hirigoyen precizează că violența domestică a ucis mai multe victime decât violența legată de terorism.
Psihiatrul a declarat că educația este esențială în acest proces, completând că pentru a se produce schimbări trebuie trecut la acțiune în primul rând în relația cu tinerii.
În ceea ce privește paleta simptomatică a stărilor psihologice prin care o femeie abuzată poate trece, psihiatrul a amintit stresul și starea de angoasă sau neliniște permanentă. Psihologul afirmă că, după un timp, femeile se pot confrunta chiar cu depresii, iar dacă violența îmbracă stări grave, acestea pot ajunge să aibă tulburări de stres post-traumatic.
Ea le-a transmis româncelor care trec prin astfel de episoade să-și deschidă ochii, să vorbească cu alte femei, să contacteze asociațiile de profil și să încerce să definească momentul în care comportamentul partenerului au soțului lor devine abuziv.
Redăm mai jos interviul integral realizat cu psihiatrul de origine franceză, Marie-France Hirigoyen.
O să vă rog să-mi creionați un tablou mai specific al violenței de gen, ce înseamnă ea mai exact?
Marie-France Hirigoyen: E vorba de o inegalitate în societatea în care trăim, în care anumiți bărbați exercită violență psihologică și fizică împotriva femeilor și să rămână nepedepsiți. Pentru că societatea nu introduce destule restricții și măsuri de protecție a femeilor în asemenea situații, ea permite ca aceste lucruri să se întâmple în continuare. Această violență cuprinde o parte vizibilă care este violența fizică, însă chiar și înainte să se ajungă la denunțarea violenței fizice, există o violență psihologică care face ca femeile să accepte să fie tratate rău și face ca ele să nu se apere în mod suficient, fiindu-le greu să-și părăsească partenerul care este violent.
Cât de răspândit este acest fenomen la nivel european?
Marie-France Hirigoyen: În toate țările există violența împotriva femeilor, nu trebuie să credem că ea se manifestă doar în țările cu dificultăți. Sigur, și cifrele sunt foarte importante, de exemplu, în Franța, anul acesta 138 de femei au fost ucise de partenerul lor sau de fostul lor partener, iar aceste cifre nu sunt de acceptat. E vorba de mai multe victime decât violența legată de terorism și trebuie ca lucrurile să se schimbe.
Care sunt lucrurile dintr-o societate care pot influența creșterea ratei violenței domestice?
Marie-France Hirigoyen: Avem sentimentul că violența este în creștere, dar poate și din cauză că femeile încep să reacționeze. Cred că sistemul vechi în care bărbații aveau multă putere și erau capii familiilor se schimbă acum, de acum anumiți bărbați ajung să se simtă fragilizați de faptul că femeile devin autonome, că pot să-i părăsească, să aibă viața lor profesională independentă și să nu mai aibă nevoie de ei.
Cât de important este factorul educației în acest fenomen?
Marie-France Hirigoyen: Educația este esențială în acest proces. Dacă vrem să producem schimbări trebuie să trecem la acțiune în relația cu tinerii, pentru că acum fetele și băieții nu sunt crescuți la fel. Încă li se spune băieților să fie puternici, să știe să se bată sau să lupte, în timp ce le recomandăm fetelor să fie blânde, răbdătoare, tolerante, în realitate ele nu se apără destul și nu reacționează destul de devreme atunci când au de a face cu o situație de neacceptat.
Cum ajung femeile să fie captive într-un astfel de scenariu?
Marie-France Hirigoyen: Femeile sunt paralizate de manifestări și situații în care se manifestă violența. Violența în cuplu nu apare imediat, întâi de toate există ceea ce am numi o pregătire psihologică a acestei etape de supunere. Lucrurile intervin treptat, comunicarea variază și femeia ajunge să nu fie niciodată sigură de ceea ce se va întâmpla în relația cu partenerul ei. Astfel, ea renunță să se mai apere, acceptă lucrurile și ajunge să le perceapă drept normale și să nu i se mai pară grave. Cred că trebuie să le ajutăm pe femei, să le ajutăm să deschidă ochii, să reacționeze mai devreme și să nu mai accepte să fie țintele violenței.
Care e cea mai mare greșeală pe care femeile care trec prin astfel de abuzuri o fac?
Marie-France Hirigoyen: Nu aș spune ca e o greșeală, fac și ele ce pot. Foarte adesea nu îndrăznesc să denunțe, sunt în această situație și pentru că le este teamă de consecințe asupra lor însele sau asupra copiilor, tocmai de aceea societatea trebuie să le ajute. Trebuie să protejăm aceste femei, astfel încât ele să îndrăznească să denunțe asemenea situații și astfel încât atunci când merg la secția de Poliție să spună că sunt victime ale violenței, să fie crezute.
Care sunt cele mai grave efecte pe care acest tip de abuz le poate produce asupra femeii?
Marie-France Hirigoyen: E vorba întâi de toate de o situație de stres și de o stare de angoasă sau neliniște permanentă. După un timp se pot confrunta cu depresii, iar dacă violența îmbracă stări grave, femeile pot ajunge să aibă tulburări de stres post-traumatic. Aceasta înseamnă că se află într-o situație în care se simt permanent pe marginea prăpastiei și își pierd capacitatea de a se apăra, se supraveghează mereu în ceea ce spun și fac. De aceea trebuie să le ajutăm pe femei să nu ajungă în acest stadiu.
În România fenomenul violenței domestice este unul destul de prezent, sunt zone în care copiii văd astfel de acte de violență îndreptate asupra mamei lor și crescând ajung să perceapă acest lucru ca pe ceva normal. Cum credeți că ar putea fi corectat acest lucru?
Marie-France Hirigoyen: E nevoie de voință politică puternică astfel încât aceste lucruri să se schimbe. E nevoie de bugete consacrate educației și formării pentru cei care au de a face cu raportarea violenței și media trebuie să-și îndeplinească un rol foarte important, pentru că cei tineri de astăzi sunt conectați prin diverse tehnologii de informare la știri, deci în loc să inducă violența prin media, sau jocuri video ori filme, media trebuie să transmită mesaje educaționale în regiunile mai izolate, la țară, aceste mesaje ajung cu greu.
Ce mesaj ați avea pentru româncele care au trecut de-a lungul timpului printr-o formă sau alte de abuz?
Marie-France Hirigoyen: Aș vrea să le spun româncelor să-și deschidă ochii, să vorbească cu alte femei, să contacteze asociațiile și să încerce să definească momentul în care comportamentul partenerului au soțului lor devine abuziv. Să învețe deci să spună nu, ca să facă acest lucru trebuie să vorbească despre asta și să încerce să primească ajutor. Cu cât intervenția într-un cuplu este mai timpurie, cu cât se spune că un comportament nu este bun, nu e adecvat, nu-mi convine, cu atât vor fi auzite și ascultate mai ușor.
