Premium
Psihologul Arthur Staats, creatorul conceptului de „pauză” în procesul de educare al copiilor, își susține modelul de gestionare al comportamentului negativ elaborat în anul 1960, devenit în prezent o idee controversată în rândul părinților, relatează publicația The Washington Post, potrivit mediafax.
Citește și: Antena 1 a demolat PRO TV-ul! Lovitura pe care a dat-o televiziunea din trustul Intact
După nașterea fiicei sale, Arthur Staats a început să se gândească la rolul său de părinte. Cum urma să încurajeze comportamentul bun și să îl descurajeze pe cel rău în procesul de creștere al fiicei sale, Jennifer? Nu se simțea confortabil cu violența. Ce ar fi putut face un profesor de psihologie și specialist în psihologie comportamentala? A inventat „pauza”.
Citește și: Omul lui Băsescu anunță marea lovitură! Lovitură în plin pentru PSD .
În prezent, ideea de „pauză” este larg dezbătută. Unii specialiști o consideră dăunătoare și ineficientă, deoarece poate provoca sentimente de izolare, abandon și anxietate. Alți specialiști consideră că metoda de disciplinare este eficientă și oferă copilului noțiunea de stăpânire de sine, iar părintelui oportunitatea de a se calma, pentru a nu ajunge la țipat sau la abuz fizic.
Arthur Staats, în vârstă de 95 de ani, tatăl a doi copii, bunic și străbunic, își susține metoda elaborată în anul 1960. Conceptul de „pauză” a fost folosit de părinți și înaintea ideii lui Staats, dar psihologul american este cel care a teoretizat această practică.
Părinții sunt „un companion, un antrenor”, nu un simbol autoritar „care conduce casa”, folosind bătaia pentru disciplinare și pedeapsă, susține Staats.
Lovirea copiilor era o practică comună în perioada anilor 1960 și a rămas o metodă utilizată frecvent și în prezent. Academia Americană a Pediatrilor sfătuiește părinții să evite aceste metode, deoarece poate provoca un comport violent al copiilor și le poate îngreuna dezvoltarea.
„Știam că bătaia era o idee groaznică și nu ar fi avut un efect pozitiv asupra relației dintre copil și părinte”, a declarat Staats.
Citește și: Ieșire de ultim moment a lui Florin Călinescu! Vedeta PRO TV râde de Liviu Dragnea
Din punct de vedere comportamental, sarcina sa a fost să își învețe copilul că anumite acțiuni sunt indezirabile, menținând totuși ideea că părintele este o persoană care ajută.
„Imaginați-vă că un copil dorește o prăjitură, iar părintele spune nu. Copilul plânge și este revoltat deoarece nu primește ceea ce își dorește”, spune Staats. Pentru a descuraja acest comportament, părintele scoate copilul din mediul său și îl trimite într-o altă parte a camerei pentru o perioadă scurtă de timp, „pauză” pe care copilul o va percepe negativ.
Pauza este considerată un tip de pedeapsă slabă și este important ca părintele să nu izoleze copilul pentru o perioadă prea lungă de timp, deoarece acesta ar putea acumula mult prea multe sentimente negative.
În prezent, o parte dintre părinți consideră că timpul unei pauze ar trebui crescut cu un minut pentru fiecare an al copilului. Staats nu este de acord cu această practică. În momentul în care copilul renunță la comportamentul indezirabil, pauza ar trebui să se termine. Scopul final este să nu mai fie nevoie să trimiți copilul în pauză, consideră Staats. Ulterior, părintele poate avertiza copilul: „Dacă vei continua să faci acest lucru, vei merge în pauză”.
O altă parte importantă a strategiei de părinte a fost, pentru Staats, încurajarea comportamentelor pozitive, prin laudă, considerată de psiholog un concept-cheie.
Staats recompensa comportamentele pozitive prin laudă, spunând „foarte bine” pe un ton calm și pozitiv. Pentu a încuraja acțiuni concrete, precum menținerea atenției și cititul, Staats utiliza recompense fizice.
Având în vedere nivelul de dezvoltare al psihologiei în anii 1960, este incredibil că un psiholog a explorat strategia de pauză, consideră Chuck Kalish, director al Societății de Cercetare în Dezvoltarea Copiilor.
„Raționamentul pauzei, scoaterea copilului din mediul care încurajează continuarea comportamentului negativ și introducerea sa în alt mediu în care nu este recompensat pentru comportamentul negativ, este o logică specifică perioadei comportamentale a științei americane”, a declarat Kalish.
