Premium
Propaganda turcă s-a implicat pe de-a-ntregul, cu, odată în plus, Erdogan la cârmă. În aceste zile, obiectivul este de a acredita ideea de democratizare a țării, indiferent de măsurile radicale adoptate. Ajutând Ankara, vă ajutați pe voi înșivă, căci aparținem aceleași lumi, lasă de înțeles echipa lui Erdogan interlocutorilor. Epurările în masă și instaurarea stării de urgență echivalează cu o lovitură de stat civilă, care nu va face altceva decât să transforme „eroul de ieri în monstrul de mâine”.
În data de 15 iulie a avut loc o tentativă de lovitură de stat în Turcia organizată de Consiliul Păcii, un grup de militari din cadrul Forțelor armate ale Turciei.
O nouă acuzație de plagiat în familia lui Donald Trump: Cine a mai comis-o
Bilanțul dramatic al acestei tentative ne arată un tablou sângeros: 290 de morţi, dintre care peste 100 de pucişti.
Se știe că armata turcă, a doua ca mărime, după cea a SUA, din cadrul NATO, este răspunzătoare de patru lovituri de stat. De-a lungul timpului, Turcia s-a confruntat cu lovituri de stat și puciuri. În 1913, 1960, 1971,1980 și a înlăturat de la putere un guvern proislamist în 1997, condus de către Necmettin Erbakan, mentorul politic al lui Erdogan.
Din ce motive să se fi întors Armata, forța care a tinut balanța dreaptă, moștenirea kemalistă la rang de politică de stat, împotriva lui Erdogan în seara de 15 iulie?
Începând cu Cezar, istoria nu duce lipsă, categoric, de complotiști, dar de ce a ales o parte a Armatei să-și abandoneze liderul exact în acest moment?
Zvonuri despre o posibilă lovitură de stat circulau încă din luna martie. La acea vreme, armata dezmințea categoric această informație. Reacția armatei turce venea în contextul în care Newsweek a publicat un articol intitulat „Va avea loc o lovitură de stat împotriva lui Erdogan în Turcia?”, semnat de Michael Rubin, cercetător american și fost responsabil al Departamentului al Apărării.
Michael Rubin scrie în articolul respectiv că situația din Turcia este rea și se va înrăutăți și mai mult, și nu doar din cauza deteriorării securității după un val de atacuri teroriste. Cercetătorul atrage atenția și asupra declinului lirei turcește cu impact asupra puterii de cumpărare, a datoriei private scăpate de sub control și problemelor cu care se confruntă mai nou turismul.
Turcia are probleme mari și cu fenomenul corupției, în timp ce președintele Erdogan își bagă la închisoare oponenții, preia controlul asupra publicațiilor critice, amenință cu dizolvarea Curții Constituționale și construiește palate uriașe.
Comportamentul său creează îngrijorare inclusiv printre membrii partidului său, care șușotesc despre ”paranoia în creștere” a liderului de la Ankara.
Autorul apreciază că, în cazul unei lovituri de stat, favoriții în cursa pentru Casa Albă nu vor condamna inițiativa, și vor colabora cu noul regim. De asemenea, el susține că prietenii lui Erdogan, din interior și din exterior, îl vor lăsa singur în cazul în care va pierde puterea.
Circumstanțele nasc eroii sau eroii crează circumstanțele?
Trei cauze esențiale, în parte egale între ele, permit o explicație pentru eșecul loviturii de stat: un calcul strategic greșit, un efect în oglindă care a orbit Armata și deșteptarea naționalismului.
O operațiune de lovitură de stat necesită eforturi logistice și de comunicații considerabile. Insuccesul puciului se explică prin faptul că marea majoritate a membrilor forțelor armate turce s-au temut de mecanismul represiv aflat la putere și doar un grup restrâns a ales să acționeze, fără susținerea întregii Armate.
Oamenii lui Recep Erdogan dau ordine României: Ce vor turcii
Privind retrospectiv, puciștii înșiși nu s-au străduit deloc pe măsura ambiției lor. Aceștia au încercat să dea lovitura la palatul lui Erdogan, la mai puțin de o oră după ce președintele turc plecase de la vila sa de vacanță din Marmaris. În plus, cei care au atacat vila preşedintelui turc credeau că merg să captureze un lider terorist. Au aflat cine este ţinta reală în momentul când erau în elicoptere. Armata a anunţat că a ocupat Parlamentul, dar acolo, în miezul nopţii, nu era nimeni.
„Eram cu familia în vacanță de 5 zile în Marmaris. În aceea noapte, la 10 seara, am primit niște vești. Mi s-a spus că în Istanbul și Ankara existau niște mișcări, așa că am plecat de acolo cu toții. Am vrut să transmit prin televiziunea publică, dar nu am putut, așa că am aplicat planul B și am vorbit printr-o aplicație telefonică la o televiziune privată și am cerut ca lumea să iasă în stradă”, a declarat Erdogan.
Informaţii despre tentativa de lovitură de stat militară din Turcia au inundat reţelele sociale vineri seara târziu, în pofida accesului restricţionat la Twitter, Facebook şi YouTube în primele ore ale puciului.
La un moment dat, puciştii au încercat să întrerupă și emisia televiziunii CNN Turk, evacuând studiourile. Când emisia a fost reluată, prezentatoarea Nevsin Mengu i-a descris pe soldaţi ca fiind tineri şi „doar cu frica în priviri, fără nicio urmă de devotament sau determinare”.
Puciştii au subestimat şi capacitatea lui Erdogan de a mobiliza mulţimile. Pentru a salva situația, Erdogan s-a dedat unei curioase acrobații, adresându-se țării prin intermediul unui apel video FaceTime, care a fost prezentat de posturi de televiziune, iar mii de oameni au ieșit în stradă.
Președintele turc a acționat, așadar, în consecință, jucând rolul de cui în talpă pentru lovitura de stat. I-a lăsat pe puciști să acționeze, așteptând să vadă ce întorsătură vor lua lucrurile. Apoi s-a desolidarizat de ei, de îndată ce aceștia s-au dezmeticit din stupoare.
„Nu m-am gândit nicio secundă că nu voi mai fi președintele Turciei. Nu m-a îngrijorat această posibilitate.”, a declarat Erdogan la CNN.
Precizările Turciei după instaurarea stării de urgență
Punerii în scenă a loviturii de stat ce fusese planificată, Erdogan i-a putut-o opune pe a sa, cu avantajul efectului de surpriză, și a făcut din puciști caraghioșii propriei farse, care aveau curând să-și vadă soarta pecetluită.
Complotiștii au acționat ca și cum ar fi fost asigurați cu o plasă de protecție, dar s-au prăbușit ca niște marionete fără sfori, ca niște executanți lipsiți de lider, de îndată ce a devenit clar că acea susținere nu le va mai veni în ajutor. Totul părea să fie organizat astfel încât restul Turciei și lumea întreagă să știe ce se întâmplă la Ankara și Istanbul. Ai crede că a fost vorba de un puci de operetă, menit să uimească asistența și, deopotrivă, să stârnească frica.
Acuzat că a orchestrat lovitura de stat, Gulen şi susţinătorii săi au negat vehement orice legătură cu tentativa de lovitură de stat. Ba mai mult, Gulen a declarat că tentativa de puci ar fi putut fi înscenată.
Dacă ar fi să dăm crezare afirmațiilor lui Gulen, atunci totul nu a fost decât o farsă nemaipomenită, grandioasă, planificată și executată în mod strălucit. În acest cadru, rolurile au fost scrise deopotrivă pentru actorii inteligenți, cât și pentru cei nătângi, pentru toți cei care, cu sau fără voie, și-au jucat partitura.
Temerile legate de o a doua lovitură de stat derivă din epurările în masă efectuate de Erdogan şi administraţia sa, care au urmat loviturii de stat. La aproximativ o săptămână după eșecul loviturii de stat, situația din Turcia arată în felul următor:
Erdogan, criticat dur din România: 'Echivalează cu o lovitură de stat civilă'
- circa 6.000 de militari au fost arestaţi, iar aproape 3.000 de mandate de arestare au fost emise împotriva unor judecători şi procurori
- cel puţin 103 generali şi amirali turci, o treime din numărul total al generalilor din armata turcă, au fost arestaţi.
- 30 de guvernatori de provincii, o treime din numărul total al acestora, au fost demiși.
- 43 de inspectori civili au fost demiși.
- 9000 de angajaţi ai Ministerului de Interne au fost eliberaţi din funcţii, mulţi dintre aceştia din Istanbul şi Ankara.
- 626 de instituţii de învăţământ au fost închise.
- 15.200 de membri ai personalului din subordinea Ministerului Educației au fost suspendați
- 24 de posturi de radio și televiziune au fost suspendate, ca urmare a retragerii licențelor de difuzare. De asemenea, 34 de jurnaliști considerați ca având legături cu organizațiile lui Gulen au rămas fără legitimațiile de presă.
Așadar, odată puciul eșuat, Erdogan ar putea fi perceput ca un lider mai puternic din cauza comportamentului său eroic în timpul încercării de lovitură de stat, dar va fi liderul unui stat din ce în ce mai slab. Liderul turc nu poate oferi o garanţie pe termen lung în ce priveşte relaţiile sale cu SUA şi UE, dacă va continua să se concentrează pe supravieţuirea sa, ignorând sau limitând drepturile de bază ale cetățenilor care l-au salvat de la dispariția în istorie.
