Cea mai mare perturbare a aprovizionării cu energie pe care a cunoscut-o vreodată lumea este încă în desfășurare, iar repercusiunile sale se așteaptă să modeleze politicile energetice și deciziile de investiții pentru deceniile următoare. Criza din Strâmtoarea Ormuz, care a cauzat pierderi fără precedent în aprovizionarea globală cu petrol și gaze, nu este doar un alt episod de instabilitate geopolitică, ci unul care ar putea accelera tranziția către un model energetic diferit, scrie energypress.gr.
Acesta este mesajul cheie al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), care a publicat raportul anual World Energy Outlook 2026, cel mai important raport de referință privind perspectivele pe termen lung ale pieței energetice globale.
Potrivit Organizației, până în noiembrie 2026, perturbarea fluxurilor de energie din Golful Persic dusese la pierderi cumulative de 2,8 miliarde de barili de petrol și 60 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. Acesta este un șoc mai mare, în ceea ce privește perturbarea aprovizionării, chiar decât crizele petroliere din anii 1970.
În ciuda eforturilor producătorilor de a crește cantitățile disponibile și de a utiliza rute de transport alternative, presiunile rămân intense. În special pe piața motorinei, prețurile au depășit 200 de dolari pe baril, creând poveri semnificative asupra transporturilor, industriei și comerțului internațional.
Reziliența pieței
Piața energetică mondială a demonstrat o rezistență remarcabilă, dar nu a scăpat de consecințele economice grave. Cea mai mare eliberare coordonată de rezerve strategice de petrol din istoria AIE, în valoare de 400 de milioane de barili, a contribuit la reducerea deficitului, în timp ce creșterea producției în afara Golfului Persic a acționat ca un mecanism suplimentar de echilibrare.
Cu toate acestea, pe măsură ce criza se prelungește, spațiul de reacție disponibil devine mai limitat. Prețurile ridicate își asumă acum o parte mai mare a ajustării, reducând consumul și transferând costul asupra întreprinderilor și gospodăriilor.
Este demn de remarcat faptul că, în ciuda scăderii cererii, cheltuielile totale pentru importurile de petrol și gaze naturale sunt estimate să ajungă la 1,6 trilioane de dolari în acest an, o creștere de 25% față de 2025.
Planuri de 40 de miliarde de dolari pentru ocolirea Strâmtorii Ormuz
AIE subliniază că securitatea energetică capătă acum o altă semnificație. Diversificarea furnizorilor, dezvoltarea resurselor energetice interne și reducerea dependenței de combustibilii importați sunt priorități cheie.
În acest context, se iau în considerare noi conducte petroliere cu o capacitate de aproximativ 7 milioane de barili pe zi, care ar permite ocolirea Strâmtorii Ormuz. Costul
lor este estimat la 40 de miliarde de dolari, fără a elimina însă dependența pieței globale de Orientul Mijlociu.
Petrol: Traiectorii diferite
De un interes deosebit sunt estimările AIE privind evoluția cererii de petrol, deoarece criza energetică poate duce în direcții diferite în funcție de deciziile guvernelor.
În scenariul de menținere a activității obișnuite (CPS), cererea globală continuă să crească, deoarece scăderea consumului de transport de pasageri este compensată de creșterea nevoilor în domeniul petrochimic, aviației și vehiculelor grele.
În schimb, în scenariul de implementare a politicilor anunțate (STEPS), cererea de petrol se stabilizează la aproape 103 milioane de barili pe zi până în 2030, înainte de a începe să scadă treptat.
Într-un al treilea scenariu, în care țările iau măsuri suplimentare pentru securitatea lor energetică, consumul în 2035 este mai mic cu peste 4 milioane de barili pe zi față de STEPS.
Ce se poate întâmpla cu prețurile dacă tensiunile se calmează
Această evoluție creează o incertitudine semnificativă pentru investițiile în producția de petrol. Pe de o parte, sunt necesare noi proiecte pentru a compensa declinul natural al producției din zăcămintele existente. Pe de altă parte, accelerarea electrificării și a eficienței energetice ar putea limita cererea viitoare.
AIE estimează chiar că dezescaladarea crizei ar putea duce la o scădere semnificativă a prețurilor, dacă restabilirea ofertei coincide cu slăbirea consumului.
În acest caz, piețele de petrol și gaze s-ar putea schimba de la condiții restrictive la o piață a cumpărătorilor, producătorii concurând mai intens pentru a-și asigura clienții.
Electricitate: O nouă eră
Criza din 2026 accelerează o tendință care începuse deja: tranziția către era electricității.
Cererea globală de energie electrică crește mai rapid decât consumul total de energie și se așteaptă să crească cu peste 10.000 TWh în următorul deceniu.
Mobilitatea electrică, pompele de căldură, utilizarea sporită a aparatelor de aer condiționat și dezvoltarea centrelor de date sunt factori cheie în această dezvoltare.
Se preconizează că ponderea energiei electrice în consumul final de energie se va apropia de 30% până în 2035, față de aproximativ 23% în prezent.
Cu toate acestea, IEA avertizează că accelerarea electrificării necesită o extindere corespunzătoare a rețelelor și a infrastructurii flexibile. Până în 2035, vor fi necesare cel puțin 25 de milioane de kilometri de linii noi de transport și distribuție, precum și modernizarea sau înlocuirea a încă 15 milioane de kilometri.
RES: Cotă de până la 50%
Se așteaptă ca sursele de energie regenerabilă să își consolideze și mai mult poziția, deoarece oferă țărilor oportunitatea de a-și reduce dependența de combustibilii importați.
În 2025, producția de energie electrică din panouri fotovoltaice a crescut cu 600 TWh, în timp ce investițiile în energia solară și baterii se accelerează în multe țări din Asia și Africa.
Conform previziunilor, ponderea surselor regenerabile de energie (SRE) în generarea globală de energie electrică va crește de la 33% în prezent la 45%-50% până în 2035, fotovoltaica fiind principala forță motrice.
Penetrarea mai mare a surselor regenerabile de energie (RES) subliniază simultan necesitatea investițiilor în stocarea energiei, gestionarea cererii și interconexiuni electrice.
Raportul concluzionează că securitatea energetică și tranziția energetică sunt mai strâns legate ca niciodată. Criza din Ormuz sporește valoarea economică și strategică a resurselor interne de energie curată, dar nu elimină nevoia de combustibili convenționali.
Marea provocare pentru următoarele decenii va fi crearea unui sistem energetic care să combine o aprovizionare adecvată, prețuri competitive și o expunere mai mică la tulburările geopolitice.
































