Realizatorul Tv, Rareș Bogdan, comentează într-o amplă postare pe Facebook gafele în serie comise de premier în mesajul de Ziua Imnului Național, afirmând că vestea cea mai proastă nu este că „suntem complicii tăcuți ai doamnei Dăncilă”, ci „momentul când îi vom lua apărarea”. „Protestul împotriva corupției a leșinat”, mai scrie Rareș Bogdan, care speră la „un protest împotriva prostiei care paralizează azi o mână, mâine un picior, poimâine ficații țării”.
„Suntem complicii tăcuți ai doamnei Dăncilă, iar asta nu e cea mai proastă veste. Există alta, și mai proastă: momentul când îi vom lua apărarea. Căci dacă ne vom limita la a ne văieta pe rețelele de socializare cât de jos a ajuns România, pasul următor devine obligatoriu: să ne-o asumăm și să încercăm să justificăm în fața unui glob mut de surpriză, sau cu fălcile stâlcite de râs, mostre tot mai devastatoare de stupizenie.
Pare o aberație logică? Chiar este. Dar nu trăim într-un câmp cu maci, ci pe meterezele unei cetăți ruinate despre care ne încăpățânăm să o credem inexpugnabilă: România decentă. Ei bine, s-a făcut praf. Ne-a fost șterpelită de un grup obscur de gânditori ai puiului la ceaun, de teoreticieni ai supei de praz, de cavaleri ai ordinului prostiei ca formă de rezistență. Și corupți, pe deasupra – un detaliu...
Românii care interacționau, odată, cu semenii lor de pe alte meridiane ridicau fruntea cu plăcere când țara lor era asociată numelor unor aducători de bucurie planetară. „România? Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Gheorghe Hagi”. Acum nu știi dacă țara ta mai este frecventabilă... Te doare sufletul doar gândindu-te că un străin, unul care a învățat doar jumătate din materia predată în școlile românești la nivel mediu, ar putea să te compătimească pentru gafele de repetent ale premierului Dăncilă. Căci doamna Vasilica nu se limitează la a plasa Câmpia Libertății la Alba Iulia (au schimbat geografia insulei Belina, n-o să se încurce acum cu istoria!), ci produce reprize de stupefacție și în vizitele externe! Tot mai des, tot mai crâncene.
Nu i s-a întâmplat să pună zahăr în loc de sare la sarmale, căci asta ar fi descalificat-o definitiv în fața comitetului de bloc. Când confunzi însă balcoanele cu Balcanii, capeți funcție. Ce te califică? Un creier neted ca un fund de bebeluș, disponibilitatea de a lăuda orice acțiune a stăpânului (șefu, felul în care vă ștergeți nasul e de-o eleganță princiară!) și jurământul pentru Omerta.
Suntem pe punctul de a rata calificările pentru statutul de conștiință colectivă. Am găurit în decembrie 1989 steagul și am pus în locul stemei un caras: mut, alunecos, pândit de undiță – vestea bună. Cea proastă e asta: peștele e mutant și vorbește o limbă străină, alunecă deoarece nu vrea nimeni să-l prindă, iar undița e o diplomă de merit.
Intelectualii acestei țări sunt siderați. Scriu frumos, ți se rupe stomacul de râs, doar suntem născuți poeți (și murim valeți). Eu n-am cuvintele lor, dar mi-aș muta de mâine emisiunea în stradă, seară de seară, pentru a protesta de scârbă. Împotriva corupției care-mi trage țara de sub picioare. Pentru copiii care așteaptă medicamente salvatoare. Pentru pensionarii care se bucură că au o sută de lei în plus și nu realizează că oul, untul, benzina nu mai costă cât în decembrie 2016. Împotriva lipsei investițiilor, împotriva salariilor șoferilor de demnitari. Dar mai ales, pentru 10% din PIB destinați educației.
Protestul împotriva corupției a leșinat. Visez un protest împotriva prostiei care paralizează azi o mână, mâine un picior, poimâine ficații țării. Contra rușinii de a avea pașaport emis la București. Contra durerii de a mă încăpățâna să vă îndemn: Iubiți România în fiecare zi!”, scrie Rareș Bogdan, pe Facebook.
Comentează