DNA a dezmembrat mecanismul prin care fostul militar Mihail Cristinel Militaru își construise un fals „serviciu secret” al EPPO, folosit pentru a promite influență asupra procurorilor și judecătorilor în dosarul Portului Constanța.
Potrivit documentelor oficiale, Militaru, în vârstă de „72 de ani”, cu profesia de „detectiv particular”, a construit o identitate instituțională complet fictivă, erijându-se în „conducător al unei structuri de informații cu caracter fictiv” despre care pretindea că funcționează „în subordinea Parchetului European – EPPO”.
Rechizitoriul DNA demontează pas cu pas „operațiunea EPPO” pusă în scenă de fostul militar Mihail Cristinel Militaru: o structură de informații inventată, unitate operativă cu proceduri proprii și „agenți” recrutați fără să știe, documente false, influențe pretinse asupra procurorilor europeni și promisiuni de control asupra completurilor Tribunalului București. În acest decor, Militaru ar fi cerut 180.000 de euro pentru a „răsturna” un dosar EPPO legat de afaceri din Portul Constanța. Totul s-a prăbușit în momentul flagrantului din 10 septembrie 2025.
Un serviciu secret imaginar, descris cu elemente reale
Procurorii notează că Militaru s-a prezentat în mod repetat drept șeful procurorilor europeni din România și, pentru a da greutate afirmațiilor sale, a folosit o combinație de documente autentice și înscrisuri fabricate. Rechizitoriul detaliază cum acesta aducea la întâlniri dosare, diagrame și materiale pe care le prezenta drept documente clasificate, afirmând că doar el poate emite un aviz informativ fără de care procurorii EPPO nu ar putea continua o anchetă. A susținut inclusiv că procurorul european de caz îi raportează personal stadiul dosarelor și că i se adresează cu apelativul „șefule”.
Convingerea interlocutorilor era întreținută cu grijă: Militaru organiza întâlnirile în locații izolate, în special într-un complex turistic din Jurilovca, folosit ca sediu informal al „structurii” sale. Acolo dicta proceduri, simula raportări și explica mecanisme presupus interne ale EPPO și DNA , transformând spațiul într-un decor credibil pentru autoritatea pe care pretindea că o deține.
O rețea de „agenți”, recrutați fără să-și cunoască rolul real
Un element esențial al construcției sale a fost formarea unei echipe pe care militarul o prezenta drept corp operativ al unității sale fictive. Rechizitoriul arată că persoanele din jurul lui — șoferi, colaboratori apropiați, oameni folosiți pentru transportul documentelor sau transmiterea mesajelor — au fost convinse că fac parte dintr-o structură de informații reală.
DNA descrie în detaliu modul în care aceștia au ajuns să creadă în legitimitatea rolurilor lor: întâlniri cu oameni din diverse medii, un limbaj codat, explicații autoritare privind proceduri operative și chiar contracte create de militar pentru a sugera o relație de colaborare legală. Unii dintre acești „agenți” l-au însoțit inclusiv în momentele-cheie ale operațiunii, fără să știe că se află în proximitatea unei infracțiuni. Tocmai această lipsă de reprezentare asupra caracterului ilegal al activităților a determinat procurorii să dispună clasarea acuzațiilor de complicitate în privința lor.
Ținta: un dosar EPPO și promisiunea că poate controla Tribunalul București
Planul lui Militaru a fost descoperit în urma unei sesizări din oficiu a DNA, urmată de introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire. Acestuia militarul i-a prezentat un scenariu elaborat în care sugera că poate influența atât procurorul EPPO care instrumenta dosarul unui om de afaceri din zona Tulcei, cât și judecătorii Tribunalului București.
În discuțiile purtate de-a lungul verii, Militaru i-a explicat investigatorului că poate interveni în camera preliminară pentru a obține o restituire la parchet, prezentând-o drept singura soluție prin care inculpatul ar putea evita trimiterea în judecată. În discuțiile interceptate, el afirma că poate interveni „în scopul pronunțării unei soluții de restituire a cauzei la procuror, în cadrul procedurii de cameră preliminară”, pentru a-l scăpa pe inculpatul vizat de dosarul european.
Mai mult, afirma că această influență ar fi exercitată „în mod special prin intermediul președintelui Tribunalului București”, asupra căruia ar avea „un ascendent concret”, întrucât delegarea în funcția de conducere a magistratului ar depinde de „un aviz” pe care el, Militaru, l-ar putea acorda. În lipsa acestui aviz, susținea el, instanța nu ar putea funcționa așa cum trebuie, motiv pentru care judecătorii ar fi „receptivi la sugestiile sale”. Procurorii rețin că toate aceste pretenții erau pure invenții.
180.000 de euro pentru „operațiunea de salvare”
Pentru întreaga operațiune de „răsturnare” a dosarului, Militaru a pretins suma totală de „180.000 de euro”, fie în numerar, fie disimulată prin „contracte fictive de consultanță” încheiate cu o firmă aflată sub controlul său. Investigatorului i s-a explicat că suma urma să fie plătită timp de un an, prin tranșe lunare de 10.000–15.000 de euro. Beneficiarul real ar fi fost Militaru, indiferent de forma aleasă pentru transferul banilor.
În paralel, Militaru a oferit și „pachete extinse”, susținând că poate influența și un alt dosar DNA în care era vizat același om de afaceri, întărind astfel imaginea unei persoane cu puteri extinse în interiorul sistemului judiciar.
Agenții” care nu știau că participă la o infracțiune
Militaru nu acționa singur. Documentele arată că era însoțit de doi apropiați pe care îi prezenta drept „agenți ai structurii informative fictive”. Unul era șoferul său, celălalt o femeie responsabilă cu comunicarea telefonică. Procurorii notează însă că aceștia „nu cunoșteau natura activităților infracționale”, fiind convinși că ajută un ofițer al unui serviciu real. Tocmai această necunoaștere a caracterului ilegal al acțiunilor a dus la clasarea acuzațiilor de complicitate pentru ei.
Flagrantul care a prăbușit întreaga construcție
Ferm convins de scenariul construit de Militaru, investigatorul a acceptat în aparență condițiile, iar documentele DNA redau scena cu o precizie aproape cinematografică. Momentul decisiv a avut loc pe 10 septembrie 2025, în același resort din Jurilovca. Acolo, Militaru a solicitat colaboratoarei sale să ridice suma de „60.000 de euro” din geanta investigatorului. Procurorii notează că banii „au fost transmiși la vedere”, numărați, înveliți în material textil și introduși într-un rucsac maro. Militaru a rămas la discuții cu investigatorul încă o oră și jumătate, reiterând influența pe care pretindea că o are asupra judecătorilor. În curtea complexului, toți cei trei au fost prinși, rucsacul fiind găsit „în continuare asupra suspectei”.
Câteva minute mai târziu, în curtea complexului, întreaga echipă este înconjurată de ofițeri, iar scenariul fictiv al „structurii secrete” se destramă definitiv în fața probelor.
Recunoașterea integrală a faptelor și trimiterea în judecată
Rechizitoriul consemnează că Mihail Cristinel Militaru, în vârstă de 72 de ani, detectiv particular și fără antecedente penale, a refuzat inițial să dea declarații, dar ulterior și-a recunoscut integral faptele, acceptând încadrarea juridică pentru trafic de influență. DNA a dispus trimiterea sa în judecată, solicitând menținerea măsurii arestului la domiciliu.
Dosarul a fost trimis la Tribunalul Tulcea, instanța competentă să judece cauza, iar cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală au fost stabilite la peste 3.300 de lei, sumă ce va reveni în sarcina inculpatului în caz de condamnare.
Epilogul unei imposturi instituționale
Dincolo de un dosar de trafic de influență, rechizitoriul dezvăluie o încercare elaborată de creare a unei Justiții paralele, în care Militaru și-a atribuit roluri pe care statul român nu i le-a dat niciodată.
Cea mai tulburătoare dimensiune a cazului nu este suma pretinsă sau mecanismul flagrantului, ci faptul că, vreme de luni întregi, o structură care nu a existat niciodată a părut suficient de reală pentru a convinge oameni, pentru a genera temeri și pentru a modela decizii.
Comentează