Într-un sondaj făcut de IRES în ultimele zile ale lui august 65% dintre români sunt parțial sau total de acord cu primirea de refugiați în țară.
După cum vedeți mai sus, doar 46% din respondenți ar fi de acord ca refugiații să fie primiți în localitatea lor. Dar asta nu este o problemă pentru că vorbim de o medie, existând cu siguranță locuri în care cifra depășește 50%.
Este important să înțelegeți că acel sondaj a fost făcut la cald și, ca atare, reprezintă prima reacție „viscerală” a cetățenilor. Este parte a unei serii de cercetări pe care IRES le face și care, de obicei, nici măcar nu le face publice.
Putem presupune că, în primele zile când criza a explodat la TV, românii au ezitat între instinctul de solidaritate umană și cel de izolaționism naționalist. În timp s-au adăugat doi factori posibili. Pe de o parte s-a clarificat că refugiații nu vor să stea la noi, ci să plece în state mai prospere; o dorință pe care românii o înțeleg prea bine. Apoi a apărut discursul despre refuzul cotelor obligatorii. Atât premierul cât, mai ales, președintele au decis să descrie problema în termeni de demnitate națională. Nu suntem oameni răi, au spus ei, dar nu ne place să ni se dea indicații.
Rezultatul se vede în următorul sondaj făcut pe această temă. Acesta ne vine de la INSCOP și se referă la perioada 10-15 septembrie. Datele sunt inversate, 56% dintre români opunându-se primirii de refugiați. Un anumit rol îl are aici și întrebarea, cu mai puține opțiuni moderate.
Cauzalitate sau coincidență? Eurobarometrul ne oferă o indicație în acest sens. În perioada 19-29 septembrie 41% dintre români cred că nu trebuie să existe vreo redistribuție a refugiaților, 33% cred că trebuie să existe redistribuție la nivel european dar fără cote și doar 26% sunt de acord cu cotele obligatorii (calcul propriu pe baza Q33.1, Q33.2).
Astfel, autoritățile au obținut cea mai rea dintre combinațiile posibile: au pierdut votul în UE și susținerea opiniei publice acasă. Și bătuți și cu banii luați.
Dar, dacă vorbim de nivelul unde trebuie să se ia deciziile despre migrație, 60% susțin că acesta trebuie să fie în mai mare măsură cel european.
Între 60% care susțin teoretic o soluție europeană și 26% care au acceptat soluția europeană propusă, în mod practic, este o mare marjă de manevră pe care autoritățile nu au gestionat-o în favoarea lor.
Nu suntem singura țară din Est cu asemenea contradicții în Eurobarometru. Deci și UE ar fi putut împacheta altfel problema. Spre exemplu ar fi putut aloca în mod foarte vizibil fonduri europene pentru ceea ce susține că este o „problemă europeană". Sau, și aici știu că fabulez, ar fi putut crea un corp de expertiză și logistică la nivel european. Dar vorbim, deja, de istorie contrafactuală.
Comentează