Premium
După ce Igor Dodon a câștigat președinția Moldovei, coaliția guvernamentală condusă de Vladimir Plahotniuc a trecut la securizarea propriilor poziții. Procesul a început înaintea instalării președintelui pro-rus. Majoritatea parlamentară a făcut două mișcări menite să îl lase pe Dodon fără nicio putere. Au numit Procurorul General și i-au luat președintelui serviciul secret. SIS-ul moldovenesc, omologul SRI-ului, a fost trecut sub control parlamentar.
În acest moment, președintele moldovean a rămas aproape fără nicio pârghie. Plahotniuc nu se sfiește și spune despre Dodon că are doar un rol de ceremonial. Practic, cam acesta este adevărul. Moldova este o republică parlamentară. După ce i-a fost luat SIS ul, Dodon nu mai are niciun asset în mână.
Plahotniuc a jucat pragmatic. L-a ajutat pe Dodon să câștige președinția, dar l-a dus în zona președintelui decorativ. Pro-rusul poate să dea din gură. Poate să se întâlnească cu alți șefi de stat, dar atâta timp cât nu are o majoritate în Parlament, nu poate face nimic. Poate face jocuri de imagine, să retragă cetățenii, să spună că vrea să acorde unele drepturi cetățenilor transnistreni, dar nimic mai mult.
Plahotniuc a ales să joace la vedere. După alegerile prezidențiale din Moldova, a preluat președinția PDM-ului, principalul partid de guvernământ, deși cota lui de popularitate este extrem de mică. A preluat funcția și de iure, pentru că de facto o avea de mult. Strategia lui e simplă. Speră ca împreună cu Guvernul Filip, cu ajutorul pârghiilor administrative să realizeze reformele necesare și să îmbunătățească nivelul de trai din Moldova.
Într-o societate ca cea moldovenească, care vine după 60 de ani de rusificare, de sovietizare, care preferă „tătucul” ce le asigură traiul de zi cu zi, acest lucru poate fi cheia succesului. O îmbunătățire a nivelului de trai poate aduce voturi, chiar dacă „tătucul” este văzut ca și corupt sau ca omul care controlează totul. Nici România nu este departe de un astfel de model. Alegerile parlamentare de anul trecut dovedind faptul că poporul alege partidul condus de un condamnat penal, dacă acesta este crezut când promite „lapte și miere”.
Vlad Plahotniuc a trecut la deja la consolidarea profilului său de conducător al statului. Într-o scrisoare adresată lui Trump, Plahotniuc trasează și linia de politică externă.
„Moldova vrea să fie o punte de legătură între Est şi Vest şi nu un câmp de luptă. În cazul în care Moldova se apropie de Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, suntem percepuţi greşit ca antiruşi, iar gesturile de prietenie faţă de Rusia sunt interpretate greşit, ca o renunţare la integrarea europeană. Adevărul este că majoritatea moldovenilor doresc să fie pro-occidentali, fără a fi antiruşi. Cu afinităţile noastre culturale şi istorice cu Rusia, al doilea cel mai mare partener comercial al nostru după UE, noi nu suntem ostili faţă de Moscova. Ne dorim să se rezolve neînţelegerile noastre cu Rusia, în special în ceea ce ţine de Transnistria, şi să extindem relaţia noastră economică.”
Altfel spus, consolidarea Moldovei ca stat independent care își dorește relații bune atât cu vestul cât și cu estul. Nu știm în ce măsură Republica Moldova poate fi o punte de legătură între coloșii lumii, dar cererea moldovenilor este extrem de simplă și de corectă. Vrem să mergem spre vest, dar nu ne forțați să intrăm în conflict cu Rusia, pentru că suntem prea mici și prea slabi. Moldova vrea o stare de neutralite în privință jocului geopolitic, dar cu continuarea parcursului său de aderare la UE.
După zeci de ani de comunism, de rusificare, după ce moldovenii au cunoscut pe pielea lor puterea sistemului de opresiune rusesc, după războiul de pe Nistru este greu ca moldovenii să poată spera la mai mult. Obiectivul asumat de Plahotniuc: „punte de legătură și nu un câmp de luptă” pare a fi cel mai fezabil. Moldova se zbate și se va zbate încă mulți ani între dorința de a prospera precum țările din vest și frica de a nu-i supăra pe rușii care își doresc refacerea zonelor de influență din vremea fostului URSS.
Semnalul transmis însă de Plahotniuc în plan extern mai are și alte valență. Șeful PDM vrea să arate că el este cel cu care se poate negocia. El este partenerul de dialog și nu președintele pro-rus, iar el vrea relații bune cu vestul dar în parametrii descriși. Moldova poate continua drumul spre UE poate fi un partener pentru SUA, este deschisă la dialog, dar nu vrea să se lasă purtată în jocul anti-Rusia.
Republica Moldova, însă, nu poate să își stabilească singură cursul. Un rol crucial, nu doar peste Prut ci în tot estul Europei, îl va avea relația dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Vom vedea care va fi aceasta.
