Liberalii încep anul 2015 din postura partidului care a dat noul președinte și, totodată, aflându-se în opoziție față de majoritatea PSD-UNPR-ALDE. În mod normal, să fii în siguranță față de erodarea pe care ți-o oferă guvernarea ar trebui să te ducă ușor dar sigur la o creștere în sondaje. Aici plusăm și cu faptul că anul care vine ne așteaptă cu alegeri, atât locale cât și parlamentare, ceea ce înseamnă că în 2015, arsenalul declarațiilor (și a acțiunilor) aducătoare de voturi ale liderilor PNL nu puteau să lipsească, cu menirea de a strânge capital politic.
PNL avea la început de 2015 o intenție de vot undeva la 44%. Astăzi, liberalii trebuie să analizeze motivele pentru care se găsesc la doar 40%. O pierdere de aproximativ 4 procente pare greu de justificat, repet, într-un an în care s-au aflat în opoziție, concomitent cu susținerea din partea unui președinte favorabil.
Fuziunea dintre PNL și PDL avea menirea să nască un partid exponent al stabilității în București, dar mai ales în țară, un partid care după mult timp să se bată cu mamutul PSD de la egal la egal și în teritoriu, fără să mai fie vitale diverse alianțe. Puterea de organizare în teritoriu a fostului PDL, pusă cap la cap cu imaginea PNL-ului, construiau premisele unui 2015 promițător pentru aceștia.
Transformarea PNL-ului într-un partid mamut, asemeni PSD-ului, face mult mai greoaie abilitatea acestuia de a urca în sondaje mult și rapid. Asimilarea PDL-ului înseamnă, astfel, dobândirea nu doar a forței din teritoriu de care acesta dispunea, ci și a problemelor liderilor și a ștampilelor negative pe care le aveau în rândul populației.
Anul acesta, reformarea a fost cuvântul de ordine al liberalilor. Însă, încropirea unui cod de etică înseamnă aproape nimic dacă acesta nu este însoțit de semnale puternice venite de la vârful conducerii. Implementarea codului, însoțită de promisiunea schimbului de generații, are impact politic aproape zero, câtă vreme co-președinte al partidului este veteranul Vasile Blaga. Nu exagerez dacă afirm că electoratul îl vede ca pe un Liviu Dragnea sau un Gabriel Oprea, doar că de dreapta. Mai mult, încăpățânarea conducerii partidului de a-l păstra pe Mircea Ionescu Quintus în lumina reflectoarelor, nu ajută nici ea la creșterea credibilității privind reforma etică și schimbul de generații. Lăsând la o parte menirea lui Quintus de a închide printr-un discurs fiecare adunare a liberalilor, prezența acestuia din delegația PNL la negocierile cu Iohannis este de neînțeles.
Liberalii și-au dat cu stângul în dreptul și în Primăria Capitalei. După arestarea lui Oprescu, favorit pentru postul de primar interimar era liberalul Cornel Pieptea, care refuză funcția din motive familiale, dar pe surse vorbindu-se la momentul respectiv că PNL nu își dorește această responsabilitate, de teama situației în care se găsea Primăria. Astfel, primar general interimar ajunge un...UNPR-ist, deși decizia de numire stătea la mâna PNL. Devine astfel greu pentru electorat să te creadă când te prezinți ca o alternativă la PSD, dacă atunci când ai posibilitatea să o demonstrezi, îți e teamă să o faci. Au încercat să repare greșeala mai târziu prin redactarea unui Acord pentru Bucureșteni și preluarea conducerii primăriei Capitalei prin persoana lui Răzvan Sava.
PNL a suferit în anul 2015 și la capitolul comunicare. Alinei Gorghiu, venită din postura de purtător de cuvânt, i-a fost greu să reacționeze rapid în situații care cereau acest lucru, rapiditatea de mișcare fiind un atu important la care s-a renunțat în momentul deciderii conducerii bicefale. Un astfel de moment a fost reprezentat de accidentul în urma căruia polițistul Bogdan Gigină și-a pierdut viața. PNL avea tot dreptul să îi ceară demisia lui Oprea, pentru maniera în care își „rezerva” plimbări cu coloana oficială. Acest lucru s-a întâmplat în cele din urmă, prin vocea Alinei Gorghiu, dar la două zile de la accident când oricum, toată lumea îi cerea demisia. PNL a părut astfel greoi și nesigur, acționând târziu, când taberele erau deja așezate.
PNL nu a reușit anul acesta să se impună ca variantă credibilă pentru PSD.
După demisia guvernului Ponta, varianta Cătălin Predoiu premier suna a glumă, inclusiv pentru liberali. Când principalul adversar al PSD-ului nu este investit cu încredere de către stradă, fiind astfel necesară realizarea unui guvern tehnocrat, înseamnă că problemele social-democraților nu sunt străine nici pentru PNL, strigătul Pieței că toate partidele reprezintă, în fond, aceeași mizerie, căpătând un înțeles mai greu decât acela al unei simple lozinci. Chiar și pe Iohannis, care declara la un moment dat că își dorește un guvern al lui, un guvern liberal, credința societății în lozinca mai devreme amintită l-a făcut să se distanțeze puțin câte puțin de PNL, având astăzi un guvern condus de Cioloș, în timp ce Cătălin Predoiu se luptă să rămână în atenția media prin luări de poziții pe diferite subiecte, care însă nu reușesc să se evidențieze prea tare.
Distanțarea președintelui a produs efecte negative și în momente de „cules lauri”. Reușita trecerii legii privind votul prin corespondență i-a fost atribuită în cea mai mare parte lui Iohannis, deși PNL-ul a fost un aprig susținător al acesteia, parlamentarii liberali ajungând chiar la grevă japoneză pentru a impulsiona adoptarea legii. Astfel, cea mai mare realizare cu care se putea mândri PNL în anul 2015 a rămas în memoria colectivă ca o victorie a lui Iohannis.
PNL-ul a avut și două moțiuni de cenzură la adresa lui Victor Ponta. Prima, intitulată „Victor Ponta - demis pentru exces de putere prin blocarea alegerilor. Dreptul la vot nu e o lozincă” , a fost respinsă cu 194 de voturi „pentru”. Susținătorii moțiunii aveau nevoie de 278 voturi pentru ca aceasta să treacă. A doua moțiune, intitulată „Alege între România și Ponta, un premier compromis. Demite-l pe Victor Ponta!”, a avut aceeași soartă ca prima. Prin cele două moțiuni, fără șanse reale de trecere, PNL a adoptat un joc de glezne, menit să închidă gura celor care îi acuzau de pasivitate.
Legea privind creșterea salariilor bugetarilor și cea a pensiilor speciale au fost două momente importante în activitatea parlamentară din acest an. În cazul primei legi, PNL a votat pozitiv, deși nu exista un studiu de impact și nu se știa dacă vor fi bani la buget. Această lege a reprezentat o sabie cu două tăișuri pentru liberali. Dacă nu ar fi votat-o, puteau pierde puncte din partea electoratului. Votând legea, au intrat în aceeași categorie cu social-democrații, categoria celor care susțin legi populiste, fără să se gândească la efectele lor economice. În cazul legii privind pensiile speciale, parlamentarii liberali au boicotat votul, părăsind sala, într-un moment care reprezenta poate ultima șansă a anului pentru PNL de a se poziționa în antiteză cu PSD.
În ceea ce privește Codul Fiscal, PNL s-a răzgândit de mai multe ori, alegând o poziție din care să nu iasă în față, lăsându-i pe Klaus Iohannis și PSD să-și arunce mingea dintr-un teren în altul. În final, social-democrații au ieșit din această confruntare cu un set de măsuri care să le convină și votanților clasici ai PNL-ului, lăsându-i pe liberali în offside.
Pe final de an, PNL a reușit să repare greșeala de la Primăria Capitalei, prin numirea actualului primar interimar, liberalul Răzvan Sava. În scurta perioadă de când a fost învestit, Sava a început să lucreze la spălarea imaginii primăriei, care a fost grav afectată de demascarea de către DNA a faptelor de corupție comise de funcționari și de care este acuzat inclusiv Sorin Oprescu. În acest sens, primarul interimar a dispus ca toate contractele pe care Primăria Capitalei le are în derulare să fie publicate pe site-ul oficial al acesteia.
Votarea criteriilor de integritate de către PNL nu poate fi trecută cu vederea. Fiind vorba de cel mai dur set de criterii de integritate propus de către principalele partide, PNL nu poate fi acuzat că mimează respectarea cerințelor publicului larg, intrând în an electoral cu preocuparea de a le oferi votanților variante de oameni care să fie în primul rând curați.
Adoptarea pensiilor speciale pentru aleșii locali și parlamentari, două momente importante la care PNL a refuzat să fie părtaș. În mod normal, această decizie ar trebui să cântărească greu în rândul populației. Dar ținând cont de faptul că urmează o perioadă de liniște datorată sărbătorilor de iarnă, va fi interesant de văzut dacă PNL va reuși la începutul lui 2016 să reaprindă scânteia acestor două voturi.
Imaginea de ansamblu a PNL-ului în anul 2015 poate fi caracterizată prin titlul dat de Mediafax unui articol în care se vorbește despre divergențele apărute în ultimul Consiliu Național al liberalilor, din 11 decembrie: Consiliul Național al PNL, între acuzații de blat, cartușe trase în aer și nevoia de reformă.
În concluzie, anul 2015 a fost unul în care liberalii nu au reușit să „rupă norii”, dar măcar s-au ales cu un cod de integritate, sperând ca în anul electoral care urmează să aibă candidați nu neapărat mai competenți, dar mai curați decât principalul adversar, PSD.
Comentează