Două motive pentru izolare
Cel mai mare risc cu care se confruntă liberalii, înaintea anului electoral 2016, este să fie izolați de restul partidelor politice. Această ”împingere spre margine” nu are nimic de-a face cu vreun atribut al PNL. Nu e ceva în sine rău cu acest partid, nu e nefrecventabil, n-are componente extremiste sau anti-sistem. Este, pur și simplu, logica și strategia jocului politic din anii următori, care obligă, practic, celelalte partide semnificative să lase noul PNL ”în offside”.
PNL are Președintele României la primul mandat. Firesc, actualul ocupant al funcției își va mai dori un mandat și în 2019. De altfel, 2019 este un an electoral special, pentru că, teoretic, partidul care câștigă funcția are toate șansele să dea premierul la doar un an după, când vom avea alegeri parlamentare. Mai mult decât atât, același partid, dacă e altul decât PNL, poate veni cu același candidat în 2024, când prezidențialele și parlamentarele se suprapun (Iohannis n-ar mai putea candida, dacă ar câștiga în 2019). Așadar, orice partid, altul decât PNL, ar câștiga prezidențialele din 2019, are șanse mari să ia toată puterea până în 2028 (nouă ani). Asta dă scrutinului din 2019 pentru cea mai înaltă funcție în stat o miză uriașă pentru competitorii PNL.
În aceste condiții, celelalte partide politice mai mari sau mai mici (dar cu ambiții mari) nu au niciun interes să se alieze la guvernare cu PNL, după parlamentarele din 2016. Avem doar două excepții: UNPR și UDMR. Ungurii nu au nicio șansă să propună un candidat care să câștige prezidențialele. UNPR e încă prea fragil și preocupat mai mult de perpetuarea sa parlamentară ca ”partid balama”, decât de a arunca pe cineva cu șanse în bătălia prezidențialelor din 2019.
Un al doilea motiv pentru care nimeni nu va căuta compania PNL pentru o viitoare coaliție la guvernare este controlul asupra justiției și serviciilor secrete. Întrucât, PNL, prin actualul șef al statului, dă impresia că e la butoanele instituțiilor de forță ale statului, în vreme ce celelalte partide sunt mai curând victime ale luptei anti-corupție, e mai probabil să ne imaginăm că ”victimele” își doresc să pună mâna pe pârghii cât mai curând.
Cum a ieșit PDL din izolare în 2008
Situația PNL e similară cu cea a PDL din perioada 2007-2008. Aruncat în opoziție de Tăriceanu, PDL risca să nu poată face guvernul, chiar dacă ar fi câștigat competiția parlamentară din 2008. Asta pentru că PSD, PNL și UDMR se simțeau sub asaltul justiției. Prima greșeală majoră, pe care cele trei partide au făcut-o, a fost să declanșeze suspendarea președintelui, ceea ce mai mult l-a întărit atât pe Băsescu, cât și PDL.
În 2008, de altfel, s-a croit și o coaliție ad-hoc, cu înțelegere verbală pentru impunerea unui prim-ministru comun, fără însă a fi cunoscut numele acestuia – Tăriceanu și Geoană era amândoi pretendenți. Această a fost o altă eroare, care a scos PDL din izolare.
Pentru că toți se așteptau la o coaliție între PDL și PNL, surpriza a venit chiar de la PSD, un partid de mărimea PDL pe vremea aceea. Adică, în timp ce liberalii se pregăteau de lungi negocieri pentru a forma guvernul cu PDL, jucând la început partitura ”greu de prins, dar disponibil”, Geoană și Ilie Sârbu negociau deja pe sub masă cu Băsescu o posibilă intrare la guvernare. De altfel, logica politică cerea mai curând o mare coaliție între PDL și PSD, astfel încât Traian Băsescu să-și țină adversarul numărul unu aproape în anul electoral prezidențial. PSD a intrat ușor atunci în mrejele ofertei de nerefuzat, deoarece venea după patru ani de opoziție.
PDL a avut și marea șansă de a ocupa primul loc ca număr de mandate, deși al doilea loc ca procente, ceea ce i-a ușurat sarcina lui Traian Băsescu de a impune un premier din partea acestui partid. Băsescu era însă atunci suficient de popular pentru a nominaliza un pedelist, chiar și de pe al doilea loc, la mică diferență de PSD.
În 2016 jocurile se arată infinit mai complicate. Sunt două condiții care ar trebui îndeplinite pentru ca Iohannis să nu riște nimic dacă nominalizează un premier din partea PNL. PNL să iasă pe primul sau pe al doilea loc, dar nu la o diferență mai mare de două procente de PSD (principalul competitor), iar Iohannis să aibă încă o popularitate ridicată.
Cu cine s-ar putea alia PNL după 2016?
PNL nu va putea coopta într-o coaliție majoritară decât UDMR și grupul minorităților. Cum UDMR va avea un scor apropiat de 5% sau chiar mai mic (dacă va intra cu prag alternativ), e clar că liberalii vor mai avea nevoie de încă cel puțin un partid pentru a completa majoritatea. Oferta este restrânsă – UNPR, PMP, M10, ALDE, singurele partide care au șanse să intre în Parlament.
- UNPR e într-o situație dificilă, pentru că nu își poate permite să rateze viitoarea ecuație parlamentară. Așadar, UNPR poate merge singur în alegeri sau poate face o alianță cu un partid mai mare, care să-i ofere locuri în Parlament. Acesta, deocamdată, nu poate fi decât PSD. Din acest motiv UNPR nu-și poate permite acum o răsturnare a guvernului Ponta, pentru că asta l-ar obliga să meargă pe propriile picioare în alegeri, cu riscuri uriașe de a nu trece pragul. Pentru a nu avea parte de o posibilă dezertare a UNPR, e posibil ca alianța cu PSD să nu fie nimic mai puțin decât o fuziune.
- PMP nu are niciun interes să intre într-o coaliție cu PNL, pentru că are ambiții prezidențiale pentru 2019. PMP ar prefera de departe o coaliție majoritară cu PSD.
- M10 ar putea intra doar cu PNL la guvernare, dar trecerea pragului de 5% este critică și pentru acest partid. De asemenea, M10 va cântări o posibilă intrare la guvernare alături de partidul lui Iohannis, în condițiile în care și-ar dori să intre și el în competiție în 2019.
- ALDE poate intra în coaliție cu PNL, dar e puțin probabil că va trece pragul parlamentar.
Scenariul anticipatelor trebuie exclus din capul locului. Adică, un premier desemnat de la PNL care să nu poată face de două ori o majoritate. Dezertări individuale din celelalte partide sunt posibile până la limita lui 50%+1.
În condițiile în care, însă, PNL ar ieși pe al doilea loc, iar Iohannis va arăta slăbit în sondaje, atunci șansele unei coaliții împotriva liberalilor sunt foarte mari.
Dacă PSD va veni cu o propunere pentru Iohannis, mai populară decât propunerea PNL, la vremea respectivă, atunci Iohannis va avea costuri electorale extrem de ridicate și va fi nevoit să accepte o coaliție în jurul social-democraților.
Jocul devine cu atât mai strâns cu cât parlamentarii vor fi aleși pe liste și nu în colegii uninominale, ceea ce face dezertările individuale mult mai greoaie.
Sigur e că acum, pe sub masă, cel puțin trei partide sunt interesate de o colaborare care să ducă la o victorie a PSD. Unul e chiar PSD, celelalte două sunt PMP și ALDE. Al patrulea, UNPR, e încă ezitant, dar salvarea sa parlamentară poate veni tot de la PSD.
Dacă un singur partid va avea un scor apropiat de 10%, din puzderia de partide mici, atunci acel partid va prefera o coaliție cu PSD, nu cu PNL, în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2019.
PNL n-are decât o singură variantă pentru a evita izolarea – să câștige primul loc. Orice altă variantă îl va trimite în opoziție.
Comentează