Caz șocant în Italia: două românce, acuzate că au pus mâna pe averea unui bărbat invalid, au rămas cu buza umflată. Instanța a anulat testamentul prin care bătrânul le-ar fi lăsat averea sa după moarte, după ce câțiva veri de gradul al patrulea au atacat actul, având câștig de cauză.
Un caz cu puternic impact emoțional și juridic a fost tranșat recent de o instanță din Italia, unde judecătorii au anulat un testament prin care un bărbat cu handicap sever își lăsase întreaga avere celor două îngrijitoare românce ale sale. Magistrații au concluzionat că actul de ultimă voință a fost rezultatul unei influențe abuzive, al manipulării psihice și al unei veritabile activități de captare a voinței, într-un context de vulnerabilitate extremă a victimei.
Instanța a admis acțiunea formulată de rudele defunctului și a constatat nulitatea testamentului, apreciind că acesta nu reflecta o voință liber exprimată, ci una alterată de dependența totală față de persoanele care ar fi trebuit să îl îngrijească.
Averea: peste 800.000 de euro și suspiciuni grave de abuz
În joc se aflau bunuri și disponibilități financiare de peste 800.000 de euro, constând în conturi bancare, titluri de stat, depozite și alte active financiare, fără a fi incluse proprietățile imobiliare ale defunctului, fost funcționar public. Bărbatul, decedat la vârsta de 66 de ani, avea handicap permanent de grad grav, cu incapacitate aproape totală de a se descurca singur și cu nevoie de asistență zilnică.
Judecătorul a reținut că, în această stare, defunctul era un subiect extrem de vulnerabil, ușor de influențat și lipsit de capacitatea reală de a înțelege consecințele actelor juridice pe care le semna.
„Captarea voinței” – concept-cheie în motivarea instanței
În motivarea hotărârii, instanța folosește explicit noțiunea de „captare a voinței”, un concept cunoscut și în dreptul românesc, care desemnează situația în care o persoană profită de slăbiciunea, boala sau dependența altei persoane pentru a o determina să dispună de bunurile sale într-un anumit sens.
Judecătorul arată că bărbatul, „bolnav, izolat și lipsit de sprijin real”, a devenit treptat dependent emoțional și practic de cele două îngrijitoare, care ar fi izolat victima de mediul său de protecție, inclusiv de medicul de familie și de alte persoane care puteau interveni în interesul său.
Măsurile de protecție, venite prea târziu
Un element esențial reținut de instanță este faptul că, la scurt timp după întocmirea testamentului, autoritățile locale au solicitat instituirea unei măsuri de administrare de sprijin - echivalentul românesc al măsurilor de protecție pentru persoanele cu dizabilități -, tocmai din cauza suspiciunilor de influență nejustificată exercitată asupra bărbatului.
Această măsură a fost cerută inclusiv în urma unor sesizări oficiale, care avertizau asupra posibilității ca persoana vulnerabilă să fie exploatată de cei care aveau obligația legală și morală de a o îngriji.
Dosar penal separat: acuzații de înșelăciune și însușire ilegală de bani
Pe lângă procesul civil, cele două îngrijitoare românce sunt vizate și de un dosar penal distinct, aflat încă pe rol, în care sunt acuzate de fapte echivalente în dreptul românesc cu înșelăciunea asupra unei persoane vulnerabile (circumvenția incapabilului) și însușirea ilegală de bunuri.
Anchetatorii suspectează dispariția a aproape 100.000 de euro din conturile defunctului, sume care, potrivit acuzațiilor, ar fi fost utilizate inclusiv pentru jocuri de noroc. Totodată, în dosarul penal se rețin suspiciuni privind neglijarea gravă a îngrijirii persoanei asistate.
Concluzia instanței: voință viciată, testament nul
În concluzie, instanța a stabilit că testamentul nu poate produce efecte juridice, fiind rezultatul unei voințe viciate prin manipulare, exercitată într-un raport profund inegal de putere. Judecătorul a apreciat că nu este vorba despre un simplu act de recunoștință, ci despre un mecanism deliberat de influențare, incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului succesoral.
Comentează