Premium
A spus-o și Hellvig în seara asta, după audierile maraton de la comisia SRI, o putem confirma fiecare din noi lejer: suntem la momentul în care, ca societate, suntem mai divizați ca niciodată.
Există aproape o ură între diferitele părți ale societății. Pesediștii, aldiștii, noii useliști, i-ar rupe în bătaie pe băsiști, iohaniști, soroiști. Am devenit o țară de iști..adică triști. Unde să fie problema? Ce s-a schimbat în societatea noastră atât de rău încât, în loc să evoluăm, involuăm?
În mod clar, vinovații sunt mai mulți. Printre ei suntem și noi, luați individual, luați și ca grup. Nu ne-a interesat foarte mult ce se întâmplă prin lumea asta ce ne conduce. Am ieșit la vot așa, mai mult forțați…de rude, unii de conștiință, alții de punga de făină și sticla de ulei. Apoi ne-am obișnuit cu perspectiva că vocea noastră ar putea fi ascultată. Și am început să protestăm: Roșia Montana, gaze de șist, Băsescu. Ne-a plăcut, am făcut și gălăgie.
Apoi ne-am întors la ale noastre.
În timpul ăsta, ceva nu s-a schimbat major. Un mecanism de supraviețuire bine construit, uns cu toate alifiile și manevrat de păpușari talentați, a permis unei clase politice aproape compromise să se regăsească mereu acolo. Sus. Să conducă. Și ca să fie siguri că nu îi deranjăm noi, au avut grijă să ne învrăjbească.
Ne-au creat etichete: băsist, uselist, soroist, șamd. Apoi și-au creat instrumente de manipulare: posturile tv. Și de acolo au susurat ură, furie, mizerie, în sufletele și mințile multora. Și acum se uită satisfăcuți în jur.
Mai avem un pic până la centerarul Marii Uniri. Dincolo de faptul că nu avem o autostradă care să lege regiunile istorice, nu avem nici măcar unitatea în spirit, în sentimentul de românism. Se anunță vremuri grele. Despărțiți unii de alții, despărțiți de politicieni, aproape izolați într-o lume în care aproape că nici nu mai contăm, deși ne place să ne considerăm cocoșii regiunii.
Cam asta a reușit clasa politică în ultimii 27 de ani. Să ne divizeze. Am ajutat-o și noi. Ce facem de aici încolo e întrebarea. Ne luăm după unii oamenii absurzi, care ne cheamă să de dăm parte în parte în stradă, că așa e democrația adevărată, pe steroizi? Sau începem să nu îi mai ascultăm pe ei, și să vorbim între noi? Se ne apucăm să vindecăm țara asta?
E păcat de ea..chiar e!
