Evoluția preferințelor electorale ale românilor între alegerile parlamentare din decembrie 2020 și finalul anului 2025 arată mai mult decât simple oscilații conjuncturale.
Privite în ansamblu, datele provenite din două scrutinuri parlamentare și dintr-o succesiune densă de sondaje CURS conturează o mutație structurală a pieței politice. Nu este vorba doar despre creșterea sau scăderea unor partide, ci despre o rearanjare a raportului dintre „centrul” politic și zona de contestare, dintre guvernare și opoziția radicală, dintre votul disciplinat și votul de protest.
Ce spun cinci ani de date despre schimbarea profundă a electoratului român
În 2020, alegerile parlamentare au consfințit un sistem relativ clasic: PSD, PNL și USR cumulau peste 70% din voturi, în timp ce AUR intra în Parlament ca surpriză, cu puțin peste 9%. Electoratul părea încă majoritar atașat partidelor consacrate, chiar dacă fragmentat și dezamăgit. În anii care au urmat, însă, această structură a început să se fisureze lent, apoi accelerat.
Datele din 2021 indică o consolidare rapidă a PSD, care urcă în sondaje până aproape de 40%, profitând de uzura guvernării de dreapta și de multiplele crize suprapuse. Această creștere, însă, nu a fost însoțită de o relansare generală a încrederii în politică, ci mai degrabă de o repliere a electoratului tradițional, în timp ce nemulțumirea socială începea să caute alte canale de exprimare.
Apogeul și plafonarea PSD: forța inerției și limitele ei
Perioada 2021–2022 poate fi citită ca momentul de maximă influență electorală a PSD în acest ciclu politic. Menținerea constantă peste pragul de 33–35% sugerează un partid bine ancorat în teritoriu, capabil să capitalizeze frustrările sociale și economice. Totuși, această poziție dominantă a avut un caracter defensiv. PSD a crescut mai degrabă prin slăbirea adversarilor decât prin extinderea propriei baze electorale.
Odată cu intrarea la guvernare și cu normalizarea crizelor succesive, PSD începe să piardă treptat din avantaj. În 2023 și 2024, scorurile din sondaje se stabilizează în jurul a 30–31%, semn că partidul atinge un plafon greu de depășit într-un context de oboseală generală față de clasa politică. Momentul-cheie apare însă în alegerile parlamentare din decembrie 2024, când PSD obține doar 22%, cu aproape nouă puncte sub nivelul indicat de ultimele sondaje.
Dincolo de șocul primului tur al alegerilor prezințiale (ulterior anulate), această diferență sugerează un fenomen de demobilizare masivă a electoratului de guvernare. Votanții PSD nu par să fi migrat în bloc către alte partide, ci mai degrabă să fi ales absenteismul sau să fi votat sancționator. Se conturează ideea unei puteri care, deși dominantă în sondaje, nu mai reușește să-și ducă susținătorii la urne.
PNL și USR: erodarea centrului și fragilitatea electoratului urban
Traiectoria PNL este poate cea mai emblematică pentru pierderea de identitate a unui partid prins între guvernare și compromis. De la peste 25% în 2020, PNL coboară constant spre zona de 14–17%, cu episoade de revenire temporară care nu se confirmă la vot. Diferența dintre scorurile din primăvara lui 2024 și rezultatul de la alegeri indică o ruptură severă între percepția din sondaje și comportamentul efectiv al electoratului liberal.
PNL pare să fi pierdut nu doar voturi, ci și un profil clar. În coaliții largi, partidul nu mai funcționează ca pol de atracție, iar o parte din electoratul său tradițional fie se retrage din jocul electoral, fie caută alternative mai radicale sau mai coerente ideologic.
USR, la rândul său, ilustrează limitele unui partid cu bazin urban și educat, dar dificil de extins. După prăbușirea din 2021–2022, când ajunge la minime istorice în sondaje, USR reușește să-și reconstruiască parțial scorurile. Totuși, revenirea rămâne fragilă, iar rezultatele slabe din 2024 indică o vulnerabilitate majoră la demobilizare. Electoratul USR pare mai degrabă predispus să nu voteze decât să se transfere masiv către un alt partid.
Ascensiunea AUR: de la vot de protest la pol politic major
Cea mai spectaculoasă evoluție aparține AUR. Dacă în 2020 partidul era perceput ca un accident electoral, datele din următorii ani arată o consolidare constantă, cu oscilații, dar fără prăbușiri. Pragul de 15–20% este depășit în mod repetat, iar după alegerile din 2024, AUR intră într-o fază de creștere accelerată, ajungând în unele sondaje din 2025 la peste 35%.
Această evoluție sugerează o transformare calitativă, pe fondul episodului Georgescu. AUR nu mai este doar expresia unui vot nervos sau conjunctural, ci devine principalul canal de absorbție a nemulțumirii față de întregul sistem politic. Votul de protest se profesionalizează, se stabilizează și începe să fie perceput ca vot „util” pentru schimbare, nu doar ca semnal simbolic.
În paralel, apariția și menținerea SOS peste pragul de 4–5% indică existența unei nișe de radicalizare suplimentară. Totuși, plafonarea acestui partid arată că grosul electoratului contestatar preferă o formațiune percepută ca având șanse reale de a influența puterea, rol pe care AUR îl îndeplinește tot mai clar.
Ce ne spun datele despre societate și viitorul politic
Privite în ansamblu, datele indică o scădere dramatică a ponderii partidelor mainstream și o creștere aproape simetrică a zonei anti-sistem. Dacă în 2020 această zonă era marginală, în 2025 ea se apropie de 40% din intențiile de vot. Aceasta situație clar nu mai este o deviație, ci o nouă realitate politică.
Social, tendința pare să transmită o acumulare de frustrări, o neîncredere persistentă în instituții și o percepție larg răspândită că alternanța clasică la guvernare nu mai produce schimbări semnificative. Electoral, ea se traduce prin volatilitate ridicată, decizii de ultim moment și mobilizare asimetrică. Alegătorii nemulțumiți vin mai hotărât la urne decât cei relativ mulțumiți.
Concluzia majoră ar fi că România nu traversează doar un ciclu electoral dificil, ci o etapă de redefinire a raportului dintre cetățean și politică. Datele nu arată doar cine crește și cine scade, ci semnalează o schimbare de paradigmă. Centrul se contractă, iar contestarea devine, pentru tot mai mulți, noua normalitate electorală.
Comentează