Premium
România, ţara europeană cu cei mai mulţi proprietari de locuinţe. `Este conceptul de siguranță a bunului` - INTERVIU
Aproape 95% din populaţia României trăieşte într-o locuinţă proprietate personală, în vreme ce media în statele comunitare este de 70%, potrivit celor mai recente date Eurostat. Inchirierea unei locuințe este o opțiune doar pentru 5% dintre români. Astfel țara noastra se situează pe primul loc la nivelul UE, fiind urmată de Slovacia, Ungaria și Croatia.
Ce spun aceste cifre despre societatea românească a explicat la RFI Liviu Chelcea, profesor doctor la Facultatea de Sociologie și Asistență socială, a Universitatii București.
Reporter: Ce ne spune asta despre societatea românească?
Liviu Chelcea: Cred că ne spune un lucru destul de prost, destul de rău. Ne arată că statul și politicienii din România, din păcate, au abandonat problema politicilor de locuire după căderea comunismului. Privatizarea locuințelor sociale deținute de stat a fost văzută ca un fel de închidere a dosarului și a problemei. Numai că, dincolo de partea bună că ai siguranța locului, apare o altă serie de probleme care include probleme legate de costurile utilităților, probleme legate de reparații. O dată cu privatizarea, toate acestea nu mai sunt treaba statului, sunt treaba locuitorilor. Asta este atipic și anormal pentru o țară ca România pentru că sunt apartamente care au fost private pentru oameni cu mijloace și care își permit să plătească întreținerea și costurile de reparații și sunt oameni care nu își mai permit lucrul acesta. E o politică proastă. E inspirată de programul conservator al lui Margaret Thatcher din anii 1980. Ideea era că acumulând mai multe locuințe și astea vor fi pensia ta la sfârșitul vieții. În realitate, studiile arată că au dus la polarizări sociale.
Rep: Dar potrivit datelor Eurostat putem spune că oamenii sunt legați de un anumit oraș, de o anumită localitate, chiar dacă sunt joburi mai bine plătit în alte localități.
Liviu Chelcea: Nu e legat direct de dezvoltare faptul că te duci în altă parte și ești ținut în loc și nu ții pasul cu piața muncii. Mai mult decât atât, mai aproape de noi sunt exemplele din multe țări europene pe care încercăm să le emulă. În Germania, în Belgia, în Olanda, în Austria aproape jumătate din locuitori locuiesc în locuințe sociale toată viața, cu chirie. E un sistem fin de reglementare a chiriilor, de acordare de stimulente pentru proprietari, astfel încât poți să trăiești acolo fără niciun fel de stigmă, fără niciun fel de problemă. Să nu uităm că până în 1990, cu bune, cu rele, 8% din PIB se ducea pe construcții de locuințe.
Rep: Acum cât este procentul?
Liviu Chelcea: Este inexistent. Se duce la subvenționarea și garantarea ipotecilor pe care le dau băncile.
Rep: Sunt chiriașii mai protejați în Uniunea Europeană? Din câte știu eu în România nu există legislație.
Liviu Chelcea: În România, din păcate, parte a acestui abandon este faptul că se poate închiria la negru. În momentul în care închiriezi la negru nu ai drepturile pe care ți le rezervă această cale. Au fost proteste ale chiriașilor în Berlin în momentul în care au vrut să transforme în societate pe acțiuni locuințele sociale. Au reușit să amâne. Da, există și proteste organizate și există și protecția individuală a semnării de contract. La noi, partea asta se desfășoară în mare la negru.
Rep: Îi determină pe chiriașii români să devină proprietari și atitudinea proprietarilor la care locuiesc în prezent?
Liviu Chelcea: Cu siguranță este acest concept de siguranță a bunului, a spațiului în care locuiești, iar proprietatea asigură un grad mai ridicat. O altă problemă care, din păcate, este foarte pronunțată la noi este numărul tinerilor, care în mod normal ar trebui să aibă șansa să locuiască separat de părinții lor și nu au niciun sprijin din partea statului. Condițiile de acces la credite ipotecare sunt restrictive și uneori oneroase. Acești oameni nu locuiesc pentru că vor, nu au alte alternative. Media Uniunii Europene este de 28%.
Rep: Spuneați că statul ar trebui să sprijine tinerii. Ne puteți da, pe scurt, două, trei exemple despre cum ar trebui să arate acest sprijin?
Liviu Chelcea: Construirea de locuințe sociale, impunerea de cote. O altă soluție absolut necesară este impozitarea proprietății. Sunt oameni care acumulează apartamente pentru a le închiria. Trebuie taxate mai mult și cu banii respectivi trebuie ca orașele să construiască clădiri.
Rep: Dacă e să ne uităm la tabloul general chiriași – proprietari, întorcându-ne de unde am plecat, de la acel procent de 95% din populație care sunt proprietari, cum credeți că vor arăta lucrurile pe viitor, o dată cu schimbarea generațiilor?
Liviu Chelcea: Vor exista în continuare familii tinere care vor fi forțate să locuiască cu părinții, fiind singura formă de locuire pe care și-o permit. În continuare va exista ceea ce se cheamă sărăcie energetică, adică oameni care nu reușesc să își mențină confortul care să le mențină rutina cotidiană, fie să își încălzească apartamentele, fie să le răcească. Trebuie spus și despre profitul foarte mare al investitorilor imobiliari. În momentul în care sunt ratele care sunt, mult mai ridicate decât în vestul Europei. În Germania dobânda este de 2,53%, în Franța 2,73 comparat cu 8.48% în Ungaria, cu 7.16% în România. E clar că e o problemă care nu ține de individ, ci ține de raportul de forță între stat, capital, orașe și care duce la perpetuarea acestui model.
preluare RFI via Rador Radio România
