O mare parte a populației se întreabă, de multe ori, de ce participă România în teatre de operațiuni precum Afghanistan sau Irak. Pe lângă faptul că suntem parteneri NATO, românii sunt extrem de apreciați de marile forțe armate ale lumii, pentru că au devenit specialiști în domenii cheie ale războiului.
Citește și: SURSE - Începe EXODUL din PNL
Citește și: AVERTISMENTUL lui Dragnea pentru Iohannis: Dacă PSD câștigă alegerile NU va fi premier tehnocrat
Citește și: INCIDENT în direct la România TV: Băsescu s-a retras din emisiune din cauza unui invitat
Spre exemplu, românii sunt specialiști în războiul psihologic care se poartă în teatrele de operațiuni din Afghanistan.
În trecut, puteam vorbi despre război psihologic având foarte multe definiții. Războiul psihologic a existat pentru prima dată în al Doilea Război Mondial și a fost implementat ca atare, cu structuri de război psihologic. Ce s-a întâmplat în 2014, în Crimeea ne arată că astăzi nu mai există frontiere, diferențiere, între pace și război pentru acest tip de acțiuni.
Pe timp de război vorbim de combat PSYOPS, care pleacă de la obiective și audiențe-țintă pe care le-a aprobat eșalonul superior, în cazul nostru audiențele sunt aprobate la cel mai înalt nivel în cadrul Alianței de NAC-North Atlantic Council.
Un obiectiv al operațiilor psihologice ar fi slăbirea voinței de luptă a adversarului, iar în acest caz audiența țintă este reprezentată de adversar. Un alt obiectiv ar fi creșterea încrederii audiențelor prietene în acțiunile noastre. De asemenea, mai vorbim și despre atragerea încrederii audiențelor neutre. Când vorbim de noi, vorbim despre operații psihologice, când vorbim de inamic, vorbim de propagandă. Am văzut foarte multe opinii ale așa-zișilor specialiști în domeniul operațiilor de influențare care spun că în Afganistan insurgenții câștiga războiul mediatic printr-o propagandă fantastică! Lucrurile nu stau așa.
Talibanii crează un eveniment la nivel tactic care urmărește, de fapt, un obiectiv strategic, în timp ce noi încercăm să rezolvăm problema la nivel tactic, de lungă durată. Pe insurgent îl interesează detonarea unei explozii la nivel tactic urmărind efectul strategic, de pildă retragerea trupelor, retragerea sprijinului pentru armată, având ca audiențe societatea civilă din țările care au trupe în Afganistan.
Cine sunt cei mai mari specialiști în acest domeniu dintre țările dezvoltate?
Printre cei mai mari specialiști în acest domeniu dintre țările NATO se numără SUA, care dispune de 2 grupuri de militari activi și 3 grupuri de rezerviști, Germania cu un centru de aproximativ 1000 de militari foarte buni specialiști, urmate de România, Polonia, Italia și Marea Britanie care tocmai a creat, anul trecut, Brigada 77. Nu în ultimul rând, vorbim despre Rusia și China, despre care însă avem foarte puține date. Fiecare misiune se încheie cu identificarea unor lecții, care sunt disponibile pentru toate țările partenere. Lecțiile învățate se regăsesc apoi în exerciții și în dezvoltarea scenariilor pe baza cărora specialisții PSYOPS se antrenează.
Cine răspunde cel mai bine metodelor de război psihologic: personalul militar sau civil? Publicul educat sau cel needucat?
Experiența internațională ne spune că un element 100% militar nu răspunde întocmai domeniului întrucât este nevoie și de o expertiză civilă și tocmai de aceea în teatrele de operații NATO, pe partea de audiență-țintă, sunt angajați și civili cu specializări diferite precum psihologie, informații, antropologie, lingvistică sau sociologie. În zona de producție sunt și civili, și militari, iar la planificare și operații sunt aleși militarii întrucât este vorba despre înțelegerea unor obiective militare și dezvoltarea de planuri. Orice ofițer PSYOPS are patru misiuni: prima dintre ele este consilierea permanentă a comandantului, cea de-a doua este informarea populației și câștigarea credibilității, cea de-a treia este influențarea audienței, iar ultima se referă la faptul că reprezintă vocea comandantului.
Metodele psihologice utilizează religia?
Religia reprezintă o platformă puternică pentru că asigură legitimitate și credibilitate mesajelor folosite în operațiile informaționale. Talibanii în Afganistan își legitimizau acţiunile şi apelurile propagandistice invocând citate din Coran şi Islam. Utilizarea religiei implică un risc major pentru sursa mesajelor, dacă nu este de acceași religie cu audiența (receptorul). Datorită specificului culturii afgane şi tradiţiilor islamice, am stabilit la nivelul NAC şi unele teme pe care să le evităm cum ar fi subiecte de natură etnică şi religioasă, teme sau imagini cu tentă sexuală, judecăţi de valoare despre rolul femeii în societatea afgană. Am evitat să criticăm guvernul afgan, Națiunile Unite, organizațiile internaționale sau neguvernamentale, să denigrăm valorile sociale, culturale, religioase şi simbolurile naţionale. Era normal ca religia sa fie o tema de evitat tocmai din cauza riscului pe care îl putea aduce prin neapartenența la aceeași religie.
Citește mai departe pe Qmagazine.
Comentează