Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, știripesurse.ro vă propune o dezvăluire făcută de România Liberă pe tema autorizării Gazprom, cea mai mare companie a Rusiei și cel mai mare producător mondial de gaz, de a exploata gazele românești.
România Liberă:
Exploatarea se va face începând cu o dată încă neanunțată, dar obținerea licenței de la ANRE înseamnă că acest lucru se va face destul de repede, poate chiar în acest an.
De precizat, rușii nu au făcut niciun anunț în acest sens încă din 2013, când rezultatele unor explorări făcute în perimetrul Jimbolia au relevat existența unor rezerve semnificative de gaze și petrol. “Acordarea autorizaţiei de înfiinţare a conductelor de alimentare din amonte aferente producţiei de gaze naturale din perimetrul DEE V-20 Jimbolia revine societăţii NIS PETROL S.R.L.”, este decizia din 29 martie a ANRE.
Potrivit site-ului companiei, NIS operează cinci perimetre în vestul României, concesiunea fiind câștigată acum mai mult de un deceniu. În timpul testelor făcute într-unul dintre ele, în 2013, producţia maximă de ţiţei a fost echivalentă cu 24 de barili pe zi, iar cea de gaze a fost de 22.248 de metri cubi pe zi.
“Operatorul (NIS – n.r.) va utiliza metodele standard convenţionale (folosite cu succes la sonda Jimbolia 6 din apropiere), pentru a îmbunătăţi producţia la această sondă şi pentru a confirma că se poate atinge o producţie comercială. Este de aşteptat ca rezultatele acestor operaţiuni extinse de testare să fie disponibile în septembrie 2013”, se arăta într-un comunicat trimis, la acea vreme, presei. Lucrările au fost finanţate în totalitate de către NIS.
Dacă rezultatele din 2013 sunt valabile și în prezent, la o producție medie de gaze de 22.000 de metri cubi zilnic, adică una anuală de 8 milioane de metri cubi, NIS devine actor pe piața locală. Unul mic, însă. Spre comparație, Petrom și Romgaz produc fiecare peste 5 miliarde de metri cubi anual. Pe de altă parte, acesta ar putea fi doar începutul producției de gaze de către ruși în România, având în vedere că ei dețin încă 5 perimetre lângă Timișoara. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Războiul hibrid al Rusiei contra lumii nu se desfăşoară doar prin operaţiuni hibride cu componentă militară, prin operaţiuni informaţionale şi cibernetice. Ci le folosesc pe toate acestea într-o formă integrată, pentru a-şi atinge obiectivul.
Mai nou, afacerile de stat au din ce în ce mai mult miros de bani, pentru că ele presupun apărarea intereselor unor oligarhi majori şi a cercurilor de putere ruse, în primul rând a regimului Putin. Aşa cum Rusia lui Putin foloseşte ingerinţa, şantajul şi coruperea în sistemele juridice ale statelor europene, la nivel politic şi în structurile economice şi de afaceri ale acestor state. Un asemenea caz ilustrativ este şi cazul Kalinin-Kurchenko-Babakov.
Iar dezvăluirile au apărut după capturarea lul Kalinin în Grecia, în 28 februarie-2 martie acest an, după ce fusese dat în urmărire generală, dar şi eliberarea sa intempestivă, la 6 martie, în baza intervenţiei pe lanţul slăbiciunilor de tip mafiot al camarilei lui Putin a lui Alexander Babakov la procurorul general al Rusiei Ceaika, nimeni altul decât prietenul şi protectorul preşedintelui pro-rus de la Chişinău, Igor Dodon. Imixtiunea în sistemul de justiţie grec a Rusiei devine evidentă printr-o suită de „coincidenţe“ şi intervenţii la cel mai înalt nivel.
Anexarea Crimeei şi agresiunea rusă din Estul Ucrainei au expus afacerile lui Kurchenko-Kalinin
În 2014, după anexarea Crimeei şi agresiunea militară din Estul Ucrainei, o super-afacere a căzut la Odessa. E vorba despre o afacere de furt, contrabandă, trafic de petrol şi evaziune fiscală la rafinăria din Odessa aparţinând oligarhului rus ucrainean Serhiy Kurchenko, un apropiat al fostului preşedinte Yanukovici, care urma să fugă de la Kiev peste doar câteva zile. În februarie 2014, deci, când omuleţii verzi ai GRU ocupau şi preluau Crimeea, un control al poliţiei la rafinăria Vetek a relevat faptul că aici era o întreagă activitate acoperită şi netaxată prin evaziunea fiscală, protejată de fostul preşedinte, încă în funcţie la acea oră.(Mai multe detalii AICI)
RFI:
Rwanda comemorează 25 de ani de la genocidul dus împotriva populaţiei de etnie tutsi. Începând cu 7 aprilie 1994, timp de 3 luni, la iniţiativa regimului extremist de etnie hutu, între 800 de mii şi un milion de persoane au fost masacrate.
Ceremonii se vor derula în capitala Kigali, în prezenţa a numeroşi şefi de stat şi diplomaţi. Franţa, acuzată ani de-a rândul de implicare activă în genocid, nu va fi reprezentată de preşedintele Emmanuel Macron. La Paris, acesta a decis crearea unui grup de experţi care să stabilească rolul exact al Franţei în acest conflict.
Preşedintele Emmanuel Macron a decis deschiderea arhivelor privitoare la acest conflict către un grup de 9 istorici care vor trebui să stabilească, în următorii doi ani, dacă Franţa s-a implicat activ, sau nu, în genocidul care a făcut, potrivit ONU, 800.000 de victime, între aprilie şi iulie 1994. Arhivele franceze oferite cercetătorilor vizează direct Rwanda şi situaţia existentă acolo în perioada 1990 – 1994.
Ceremonii au loc în capitala Kigali dar liderul de la Palatul Elysée nu va fi prezent la ele, invocând o agenda încărcată şi a trimis însă un deputat la comemorări – este vorba de un supravieţuitor tutsi din Rwanda ce a fost adoptat în 1994 de o familie franceză.
La Elysée, Emmanuel Macron a primit membrii unei asociaţii – Ibuka Franţa, formată din supravieţuitori ai genocidului. Liderul asociaţiei - Marcel Kabanda susţine că preşedintele Emmanuel Macron a făcut un gest foarte important prin deschiderea acestor arhive dar rămâne de văzut care va fi rezultatul studiului.
Printre punctele cel mai des disputate este cel privitor la amploarea asistenţei militare oferite de Franţa regimului preşedintelui rwandez de la acea vreme, un moderat de etnie hutu. O altă problemă ce ar trebui clarificată: circumstanţele atentatului în care şi-a pierdut viaţa preşedintele, pe 6 aprilie 1994, elementul care a declanşat genocidul. A doua zi premierul ţării, tot un hutu moderat, zece căşti albastre din misiunea ONU şi o serie de miniştri din opoziţie erau ucişi şi ei. Puterea din acea vreme, dominată de membrii din etnia hutu, declanşează în acel moment masacrele. Iar la acea vreme, Parisul era aliatul regimului hutu. (Mai multe detalii AICI)
