La aproape patru ani de la începutul invaziei Ucrainei, fenomenul dezertării în rândul militarilor ruși a atins proporții fără precedent. Conform unor documente scurse din Ministerul Apărării de la Moscova, peste 50.000 de soldați ar fi părăsit armata din 2022 până la sfârșitul anului 2024, notează Realitatea Sibieriei.
În mod oficial, autoritățile ruse nu recunosc amploarea problemei, însă tot mai multe dovezi ies la suprafață din interiorul sistemului militar, într-un moment în care războiul pare să se transforme într-o luptă de uzură nu doar pentru soldați, ci și pentru conducerea de la Kremlin.
Potrivit unor surse jurnalistice care au avut acces la liste interne, doar în Districtul Federal de Sud au fost identificați peste 26.000 de militari care au părăsit unitățile fără permisiune. Aceste date se suprapun cu informațiile adunate de inițiativa ucraineană „Vreau să trăiesc”, care monitorizează cazurile de dezertare și solicitările de predare ale soldaților ruși.
În total, jurnaliștii independenți au reușit să confirme identitatea a cel puțin 49.000 de dezertori.
De ce fug soldații?
Dincolo de cifrele reci, mărturiile militarilor condamnați pentru absență neautorizată oferă o imagine profund tulburătoare a ceea ce se întâmplă în armata rusă. Cei care aleg să fugă o fac adesea din motive personale, nu din convingeri politice.
Boala unui părinte, lipsa de acces la tratament medical, neînțelegeri familiale sau, pur și simplu, teama de a fi trimiși într-o misiune fără resurse sunt printre cele mai frecvente motive invocate. Unii au plecat acasă pentru a-și îngriji tatăl bolnav și s-au întors, sperând în înțelegerea comandanților. În schimb, s-au trezit în fața unor sentințe aspre, de până la șase ani de închisoare.
Un caz emblematic este cel al lui Aleksandr Korolev, decorat pentru curaj în luptă, care a plecat timp de trei luni pentru a fi alături de tatăl său muribund. A fost condamnat la șase ani de închisoare, în ciuda faptului că s-a prezentat la unitate după moartea părintelui său. Situația nu este singulară. Iuri Musaelian a primit o pedeapsă similară, după ce a lipsit o lună pentru a-și îngriji tatăl operat, fost veteran din Afganistan.
Fără tratament pentru bolnavi
În alte cazuri, soldații au cerut în mod repetat tratament medical pentru răni sau afecțiuni cronice, dar au fost refuzați. Unii au fost trimiși în misiuni de luptă în ciuda stării lor de sănătate precare. Tribunalul nu a acceptat aceste circumstanțe drept justificare.
Dmitri Nijelski, din regiunea Stavropol, a fost condamnat la peste șase ani de detenție, deși își notificase comandanții că avea nevoie de tratament. Maksim Pecericikin a avut o soartă similară, la fel ca și Rafhat Satubaldiev, care, deși rănit și declarat inapt de serviciu, a primit o pedeapsă cu suspendare de peste cinci ani pentru două „evadări” de pe front.
Dincolo de problemele de sănătate fizică, starea psihică a militarilor este tot mai des invocată ca motiv de abandon. Unii s-au prăbușit emoțional în fața refuzului comandanților de a le acorda concedii, alții și-au justificat gestul prin tensiuni personale profunde.
Într-un alt caz documentat, un soldat a susținut că și-a părăsit unitatea după ce a aflat că soția îl înșală, iar superiorii nu i-au permis să plece pentru a-și rezolva problemele familiale.
Alți soldați au recunoscut că pur și simplu nu au avut bani să se întoarcă în unitate. Lipsa plăților promise de Ministerul Apărării, haosul logistic și nepăsarea funcționarilor militari sunt menționate frecvent în declarațiile celor condamnați.
Într-unul dintre cele mai dramatice cazuri, Serghei Gusakov, un fost deținut devenit combatant, a declarat că a fost trimis în misiune „fără muniție” și că decizia de a fugi a fost luată pentru a-și salva viața. Evadat de două ori de pe front, a fost în cele din urmă condamnat la opt ani de închisoare, deși a susținut în fața instanței că acțiunile sale au fost dictate de lipsa de coordonare a comandamentului și de condițiile imposibile de pe câmpul de luptă.
Adevărul este ascuns
Activiștii pentru drepturile militarilor susțin că autoritățile ruse nu sunt interesate să discute despre dezertări motivate de refuzul de a ucide sau de convingeri morale. Aceste cazuri sunt acoperite, tocmai pentru a nu încuraja alte posibile acte de revoltă.
„Armata este un sistem închis, ca o închisoare. Statul vrea să păstreze aparența unei forțe unite, dar în realitate, oamenii fug. Fie din disperare, fie din convingere”, a declarat Evgheni Koceghin, fondatorul organizației „Veghe la Volgograd”.
Comentează