Premium
Foarte interesant ce susţine portavocea Kremlinului în România. Nici mai mult şi nici mai puţin decât că Vadim Tudor este mijlocul prin care Justiţia ar afla ceea ce s-a întâmplat în cazul răpirii din Irak (printre răpiţi şi 3 jurnalişti români, o franţuzoaică şi un ofiţer de informaţii al Pentagonului).
Cele susţinute de Russia Today nasc o serie de întrebări cu privire la ceea ce se întâmplă în acest zile cu Dosarul răpirii. În acest moment dosarul a fost retrimis spre analiză de la ÎCCJ la Judecătoria Sectorului 5 care ar trebui să decidă asupra redeschiderii sau nu a dosarului:
Iată cele susţinute de cei de la site-ul rusesc:
În urma unei plangeri formulate de Corneliu Vadim Tudor, Parchetul ÎCCJ a trimis judecătoriei sectorului 1 dosarul în care Traian Basescu, este acuzat că și-ar fi însușit o parte din banii platiți pentru răscumpararea ziaristilor răpiți în Irak.
Ce afirmă Vadim ? Că răpirea românilor ca și a franţuzoaicei Florence Aubenas şi a fostului ofițer de informații de la Pentagon, Roy Hallums n-ar fi fost una reală ci aranajtă de colonelul Steel ( mâna dreaptă a generalului locotenent David Petraeus ) și de serviciile de informații românești, coordonate de președintele Traian Băsescu. Scopul acestei înscenării fiind penetrarea reţelelor de răpitori veritabili, aparţinând insurgenţilor irakieni. Numai că, afirmă Tribunul, n-a fost omisă nici îmbogățirea frauduloasă, o parte din așa-zisa răscumpărare, plătită de statul român, ar fi ajuns în buzunarele lui Băsescu și Petraeus. Pînă în prezent, ancheta penală s-a împiedicat de imunitatea totală de care s-a bucurat fostul președinte Traian Băsescu.
Pe 28 martie 2005, jurnaliştii români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (angajaţi la postul Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la ziarul România liberă), împreună cu ghidul lor irakian Mohammed Munaf (despre care ulterior s-a aflat că avea şi cetăţenie americană) au fost răpiţi la Bagdad de către persoane necunoscute. După ce au fost ţinuţi trei zile într-o locaţie din Bagdad, ei ar fi fost transferaţi la 1 aprilie 2005, în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberaţi după 55 de zile. În tot acest timp, pe canale misterioase, în România au ajuns în timp real şi au fost difuzate pe toate canalele TV mai multe casete filmate de răpitori cu ostaticii. În care jurnaliștii transmiteau în limba română mesajele răpitorilor din care reieșea amenițarea că-i execută. Operaţiunea de ”eliberare” a fost condusă de preşedintele Traian Băsescu prin intermediul unei celule de criză din cadrul CSAT, stenogramele legate de răpirea din Irak, fiind secretizate pentru următorii 50 de ani.
Punînd cap la cap informațiile din teren, primele scurgeri au apărut în august 2007, cînd cotidianul The Washington Post, preluând rapoarte ale biroului de contabilitate a Pentagonului, atrăgea atenţia că generalul locotenent David Petraeus a pierdut evidenţa a 30% din armele furnizate noii armate irakiene, fiind vorba în special de 100.000 de arme de asalt AK-47, ajunse în posesia comandourilor paramilitare şiite.
În perioada 2004-2008, cu mici întreruperi, generalul locotenent David Petraeus a condus Forţa multinaţională care a asigurat tranziţia Irakului. În 2008-2010 a fost comandant al USCENTCOM, în 2010-2011 a comandat forţele SUA şi ale aliaţilor în cadrul misiunii ISAF din Afganistan şi din 2011 până în 2012 a fost director al CIA, de unde a fost forțat să demisioneze.
Plecînd de la dezvăluirile soldatului Bradley Manning, făcute sub forma unor rapoarte militare americane postate pe site-ului WikiLeaks, jurnaliştii de la The Guardian şi BBC (secţia arabă ) au realizat un reportaj incendiat. În care au adus dovezi că pe timpul ocupaţiei americane, generalul David Petraeus a folosit veterani specializaţi în războiul “murdar”, aparţinând forţelor pentru operaţiuni speciale ale SUA. Aceștia au constituit şi dirijat unități paramilitare irakiene formate exclusiv din șiiți, realizînd nenumărate centre secrete de detenție pe teritoriul Irakului. Aceste comandouri create de americani, au fost numite „brigăzile Lupilor” și executau raiduri, soldate cu asasinate şi răpiri.
Fiecare centru de detenţie secret avea un centru de interogare, încadrat cu un ofițer de informaţii şi opt interogatori. Aceștia apelau la orice formă de tortură pentru a-l face pe deţinut să vorbească, precum electrocutarea, atârnatul cu capul în jos, smulsul unghiilor sau lovituri aplicate zonelor sensibile. The Guardian scrie că procedurile de tortură ale „brigăzilor Lupilor” au intrat în conștiința opiniei publice din Irak, întrucât erau filmate și prezentate în show-uri de televiziune, în cadrul programului numit “Terorismul în mâinile Justiției”. Totul din ordinul și sub supravegherea generalului locotenent David Petraeus.
http://www.theguardian.com/world/2013/mar/06/pentagon-iraqi-torture-centres-link
Jurnaliștii britanici au remarcat că odată cu numirea generalului David Petraeus în funcţia de comandant al Forţei din Irak, secretarul de stat al Apărării, Donald Rumsfeld, l-a desemnat pe colonelul în rezervă James Jim Steel, de 58 de ani (un veteran al forțelor speciale americane) cu misiunea de a organiza acțiunile ”neconvenționale” de culegere de informații de la insurgenții sunniţi, de către securitatea irakiană. Practic, acesta a fost cel care a creat rețeaua de centre de detenție secrete. Steel era secondat de colonelul r. James H. Coffman, un alt veteran al forţelor speciale. Ei nesubordonându-se nimănui în afară de generalul David Petraeus. Coffman îi raporta totul lui Petraeus şi s-a descris, într-un interviu acordat ziarului militar american “Stele şi Dungi” drept “ochii şi urechile” lui Petraeus din Irak. La rîndul lor, detaliile de planificare a unor operaţii neconvenţionale se bazau pe informații clasificate care ajungeau la colonelul James Steel, pe o linie secretizată, a forţelor speciale SUA (USSOCOM ) care acţionau în Irak.
James Jim Steel şi-a început cariera de ofiţer pentru operaţiuni speciale în războiul din Vietnam, unde a participat alături de Richard Armitage (adjunct al secretarului de stat al Apărării în perioada 2001-2005) la programul clandestin Phoenix. Acesta se referea la tortură şi asasinate în închisorile secrete ale CIA, denumite PRU (centre de interogare). Reţeaua PRU era subordonată direct şefului biroului CIA de la Saigon şi fiecare centru de interogare era condus de unul din cei 704 ofiţeri superiori ai CIA, detaşaţi în Vietnam. Peste 50.000 de vietnamezi, în mare parte femei, bătrîni și copii au murit în aceste închisori secrete.
În perioada 1984-1986, colonelul Steele a fost comandantul corpului de instructori americani, detaşat în El Salvador pentru instruirea unităţilor de contraspionaj ale armatei naţionale. Aici Steele a adaptat şi aplicat aceeaşi doctrină a contra insurgenţei din Vietnam, escadroanele morţii, constituite de el şi acţionând sub comanda sa, au comis acte de terorism. Steele ar fi fost responsabil de dispariţia sau asasinarea a zeci de mii de civili salvadorieni, printre care şi a cardinalului Oscar Romero. David Petraeus, pe atunci maior, a efectuat o vizită de documentare în El Salvador, în 1986, devenind un adept şi un susținător al metodelor de contraspionaj ale lui Steele.
Conform versiunii oficiale, răpirea ar fi fost pusă la cale de Omar Hayssam, de unul singur, el fiind și condamnat pentru această faptă la 23 de ani de închisoare. Ori versiunea lui Vadim răstoarnă datele problemei, Omar Hayssam fiind de fapt unealta serviciilor de informații românești și prin urmare, cel pe seama căruia s-a pus întreaga înscenare. Hayssam e clar că știa ceva dar și-a ținut pliscul, motiv pentru care a fost inițial eliberat din închisoare și scos din țară . De ce a tăcut Omar Hayssam, cu ce-l aveau la mână serviciile de informații românești, atunci cînd au înscenat răpirea ?
Din cartea fostului adjunct al procurorului șef al DIICOT, Ciprian Nastasiu reiese faptul că în Dosarul 628/D/P/2005, denumit Armamentul, Omar Hayssam ar fi fost cel care care a aranjat 20 sau 30 de contracte cu arme românești de la ROMTEHNICA. El procurînd certificatele fictive de utilizator final, de la ministrul apararii din Yemen, Abdul Malik al Seyani. Operaţiunile erau coordonate de israelianul Shimon Naor ( alias Simion Herscovici ), posesor de pașaport românesc seria D. nr. 0398132, la data de 28.02.1994, pe numele de Herscovici Sorin, nascut la data de 22.10.1949 in Galati . Naor era un veteran al operațiunii Iran-Contras derulată de consilierul pentru Securitate Națională al președintelui american, Ronald Reagan. În 1993 Naor a revenit in Romania, unde intermediat vînzarea de arme românești. În anturajul lui Nahor (Herşcovici) s-a aflat generalul Florentin Popa, sef al Direcţiei de înzestrare al MApN.
Potrivit art. 8 si art. 25 din Regimul de zbor in spatiul aerian al Romaniei ( HCM 793/04.07.1974 ), numai MApN autorizează zboruri ale aeronavelor străine care transportă arme și aceasta necesita o aprobare din partea președintelui Romaniei, dată cu 10 zile inainte de data executarii zborului.
Președintele României era în acea perioadă Emil Constantinescu, avîndu-l drept consilier pe probleme de Securitate Națională pe Dorin Marian. Emil Constantinescu nu poate spune că nu-l cunoștea pe Omar Hayssam întrucît s-a pozat alături de el.
Ca o coincidență, Omar Hayssam și Dorin Marian, însoțiți de Dinu Patriciu, apar într-o fotografie din acele vremuri, într-un bazar din Sudan.
Ca intermediar al armelor românești, Naor închiria avioanele cu care căra armele în zone supuse embargoului internațional, de la unul și același transportator aerian ( firmele paravan ale lui Viktor Bout ). Un exemplu în acest sens, complet documentat :
Traian Băsescu nu avea cum să nu știe la ce operațiuni ”speciale” lua parte Omar Hayssam întrucît în acea perioadă era ministru al Transporturilor.
