Sărbătorile zilei de 17 iulie

Sărbătorile zilei de 17 iulie

Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Marina; Sf. Ier. Eufrasie, episcopul Ionopolei
Duminica a 5-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 5 dR. Sf. m. Marina

Romano-catolice
Duminica a 16-a de peste an
Ss. Alexie, cerşetor; Marcelina, fc.


Sfânta Mare Muceniţă Marina este pomenită în calendarul creştin ortodox la 17 iulie.

Sfânta Marina era din Antiohia Pisidiei, fiică a unui oarecare Edesie, slujitor al unui templu păgân.

Mama sa a murit la scurt timp după ce a născut-o, iar Sfânta Marina a fost dată în grija unei doici care locuia în afara cetăţii. A aflat de credinţa creştină de la cei apropiaţi şi a început să se roage mult, dorind să sufere pentru Hristos.

Edesie, tatăl său, aflând că Marina crede în Hristos, o urât-o şi o socotea pe ea, nu ca pe o fiică, ci ca pe o străină. În jurul vârstei de 15 ani, a plecat odată la oile tatălui său, care păşteau pe câmp.

În acel timp, s-a întâmplat ca un demnitar al imperiului, din părţile Răsăritului, un persecutor cumplit al creştinilor, să meargă spre Antiohia Pisidiei. Întâlnind-o întâmplător pe tânăra Marina, acesta, mirat de neobişnuita ei frumuseţe, a luat-o la reşedinţa sa, chiar dacă Sfânta Marina a mărturisit de la început că este creştină.

Erau atunci vremuri de mare prigoană împotriva creştinilor, preoţii şi clericii, cei care ştiau şi credeau în Hristos Dumnezeu, vorbind despre întemeierea Bisericii Sale, se ascundeau de frica prigonitorilor, unii prin pustietăţi, alţii prin munţi şi peşteri, iar alţii prin sate.

Sfânta Marina a fost cerută în căsătorie de acel demnitar, dar numai dacă se va închina zeilor, altfel va fi supusă unor chinuri fără de măsură.

"Să nu socoteşti că mă vei înfricoşa cu îngrozirile tale", spunea Sfânta Marina, în auzul tuturor celor care priveau la scena de judecată desfăşurată în oraş, la care asistau mii de oameni.

"Iată, eu sunt gata spre toate muncile şi morţile tale, căci Acela spre care eu nădăjduiesc mă va întări. Cele ce-mi zici pentru însoţire, despre cinste, despre slavă şi despre bogăţii, toate acelea îmi sunt mai urâte decât noroiul" (Vieţile Sfinţilor).

A fost supusă la chinuri cumplite, pe care Sfânta Marina, deşi foarte tânără, le-a răbdat, fiind în cele din urmă ucisă prin tăierea capului.