Sărbătorile zilei de 30 mai

Ortodoxe
Sf. Cuv. Isaachie Mărturisitorul şi Varlaam

Greco-catolice
Sf. cuv. Isachie

Romano-catolice
Ss. Ferdinand, rege; Ioana d'Arc, fc.

Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 30 mai.

A trăit în timpul împăratului Valens (364-378), în perioada în care erezia ariană încă crea controverse, fiind susţinută chiar de către unii dintre împăraţi, cum a fost cazul împăratului Valens. Adept al arianismului, acesta a declanşat persecuţii împotriva creştinilor ortodocşi.

Arianismul susţinea că Fiul nu are o natură identică cu Tatăl. A fost condamnat de către Sinodul I Ecumenic de la Niceea în anul 325. Pe lângă condamnarea directă şi explicită a ereziei ariene, Sinodul a prezentat pentru prima dată o mărturisire de credinţă oficială, care cuprindea primele 7 articole de credinţă ale viitorului Crez Niceo-Constantinopolitan.

Sfântul Isaachie era monah şi trăia departe de lume, dar, în contextul prigoanei declanşate de Valens, a mers înaintea acestuia să-l roage să le redea ortodocşilor libertatea de a-şi exprima credinţa.

Când Valens pregătea campania militară împotriva goţilor de la Dunăre, Sfântul Isaache a ieşit în faţa sa de patru ori îndemnându-l să redeschidă bisericile ortodoxe, ameninţându-l că va pieri în război de nu se va îndrepta.

Împăratul l-a dat în seama unor demnitari ai săi, Victor şi Saturnin, care să-l ţină captiv până se va întoarce din război. Dar Sfântul Isaachie i-a profeţit că o să fie înfrânt, va fugi şi va fi prins, iar sfârşitul său o să fie prin foc.

Profeţia s-a împlinit întocmai, Valens a suferit o mare înfrângere şi a încercat să scape prin fugă, s-a ascuns într-o şură de paie căreia urmăritorii i-au dat foc.

Sfântul Cuvios Isaachie a fost eliberat în urma morţii împăratului arian Valens şi a întemeiat două aşezăminte monahale. A fost povăţuitor şi egumen al multor monahi şi dascăl pentru mireni, aducându-i pe toţi la calea mântuirii, cu cuvântul şi cu exemplul vieţii sale. Era foarte milostiv cu cei săraci şi, de nu avea vreodată ce să dea celui ce cerea, se dezbrăca de haina sa şi o dădea. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; https://basilica.ro)