Sărbătorile zilei din 17 noiembrie 2025 - Sf. Ier. Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, și Ghenadie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Lazăr Zugravul
Ortodoxe
Sf. Ier. Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, și Ghenadie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Lazăr Zugravul
Greco-catolice
Sf. ep. Grigorie al Neocezareei
Romano-catolice
Ss. Elisabeta a Ungariei, călug.; Florin, pr.
Sărbătorile zilei din 17 noiembrie 2025
Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcop al Neocezareei, este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 17 noiembrie.
S-a născut în cetatea Neocezareea din Pont, într-o familie păgână, și a primit o educație laică desăvârșită. Pentru a-și completa studiile, a plecat împreună cu un prieten al său în Cezareea Palestinei. La întoarcerea în patrie, a fost hirotonit episcop al Neocezareei. Prin el, Dumnezeu a lucrat mulțime de fapte minunate, în special vindecări, pentru aceasta a fost numit ''Taumaturgul''.
''Deci cuvântul lui Dumnezeu sporea în Neocezareea și sfânta credință se înmulțea, iar închinarea idolilor dispărea și se pustiau capiștile lor cele urâte, idolii se zdrobeau, iar numele Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos era preamărit în Neocezareea, unde se săvârșeau prin Sfântul Grigorie, cu puterea lui Dumnezeu, minuni prea mari și înfricoșate''. (Viețile Sfinților)
În timpul persecuției împotriva creștinilor declanșate de împăratul Dioclețian (284-305), Sfântul Grigorie i-a sfătuit pe creștini să fugă și să se ascundă, ca nu cumva, înfricoșându-se de cruzimea chinurilor, să se lepede de credință.
''Sfătuind astfel pe cei credincioși, s-a sculat și, luând pe unul din diaconii săi, s-a dus în pustie și s-a ascuns de păgâni. Venind prigonitorii împăratului în cetatea Neocezareei, îl căutau mai întâi pe Sfântul Grigorie, spre chinuire, ca pe cel ce era în partea aceea capul tuturor creștinilor și păstor al oilor celor cuvântătoare. Dar niște păgâni, înștiințându-se despre dânsul că s-a ascuns într-un munte, au spus ostașilor și i-au dus pe dânșii până la muntele acela. Atunci ei au alergat cu sârguință la munte, ca niște câini gata să vâneze și ca niște lupi care vor să răpească oile. Iar Sfântul Grigorie, văzând că se apropie ostașii și nu este cu putință a mai fugi și a se ascunde de dânșii, a ridicat mâinile la cer, încredințându-se acoperământului lui Dumnezeu. Asemenea a poruncit și diaconului său să facă. Și stăteau amândoi cu mâinile întinse și se rugau, iar ostașii căutau pe Sfântul cu sârguință însă nu l-au aflat pentru că nu puteau să-l vadă, deși de multe ori au trecut pe lângă dânsul''. (Viețile Sfinților)
Într-un timp, Sfântul Grigorie, săvârșindu-și obișnuitele rugăciuni către Dumnezeu, s-a tulburat foarte tare și a stat neclintit multă vreme, tăcând, ca și când ar fi fost martor la o priveliște de umilință. Într-un sfârșit s-a luminat la față și, umplându-se de bucurie, a început cu mare glas a mulțumi lui Dumnezeu. L-a întrebat atunci diaconul: ''Care este pricina schimbării tale, Părinte, ca adineauri erai tulburat și acum te arăți vesel?' Iar Sfântul i-a răspuns: 'Am văzut, fiule, o vedenie minunată cu un copil mic, luptându-se cu diavolul cel mare și, biruindu-l pe diavol, l-a aruncat la pământ''. (Viețile Sfinților)
Diaconul nu a înțeles și iarăși a zis Sfântul: ''Un copil creștin cu numele Troadie a fost adus la judecată înaintea prigonitorului, și după multe și grele chinuri a fost omorât pentru Hristos, iar el acum merge la cer cu prăznuire. Deci eu mai întâi eram tulburat, căci mă temeam ca nu cumva să-l biruie chinurile și să se lepede de Hristos. Dar acum, văzându-l săvârșindu-și nevoința muceniciei și mergând către cer, mă bucur''. (Viețile Sfinților)
Încetând prigoana, Sfântul s-a întors la scaunul său și, iarăși adunându-și turma sa, o păzea bine.
Ajungând la adânci bătrâneți și apropiindu-se de sfârșitul vieții, Sfântul Grigorie Taumaturgul i-a întrebat pe cei ce stăteau înaintea lui: ''Câți necredincioși se mai află încă în Neocezareea?'' și i-au răspuns că numai șaptesprezece sunt cei care se mai țin de închinarea la idoli, iar cetatea întreagă crede în Hristos.
Atunci Sfântul a spus: ''Slavă lui Dumnezeu, căci atunci când am venit eu în Neocezareea la episcopie numai șaptesprezece creștini am aflat, toată cetatea fiind idolatră. Iar acum, mergând către Dumnezeu, rămân atâția necredincioși câți credincioși s-au aflat întâi, căci acum toată cetatea este a lui Hristos''. (Viețile Sfinților)
Sfântul Grigorie a trecut la Domnul la adânci bătrâneți, mulțumind Lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care a săvârșit-o în viață, aducând la credință mulțime de oameni. (sursă: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com)
Comentează