A venit motivarea instanţei în cazul lui Sorin Oprescu. E scandal între judecători, după ce magistratul de drepturi și libertăți, cel care l-a pus în libertatea, desființează o decizie a Tribunalului București pe motivul că judecătorii ”au nesocotit probatorii şi nu le-a evaluat ca „elemente noi””. Oamenii legii şi-au motivat decizia de a-l scoate pe Sorin Oprescu de la Beciul Domnesc şi de a-l plasa în arest la domiciliu.
Judecătorii spun că acesta suferă de mai multe boli, că nu a mai avut antecendete penale până acum şi că nu reprezintă un pericol public.
Citeşte şi: Cum vede ministrul propus la Externe unirea României cu Moldova
Mai mult, aceştia susţin că Oprescu a colaborat pentru desfăşurarea anchetei şi că din dosar nu rezultă că fostul primar ar fi influenţat martorii atunci când a avut o discuţie cu unul dintre aceştia pe culoarele DNA-ului.
Iată motivarea judecătorului de drepturi şi libertăţi:
”Argumentele şi consideraţiile judecătorului de drepturi şi libertăţi, motivarea soluţiei pronunţate se bazează, în fapt, pe motivările cuprinse în Încheierile precedente (6.09.2015 şi 30.09.2015 ce au vizat luarea şi prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului corelate cu contestaţiile acestuia respinse de Curtea de Apel la 14.09.2015, 6.10.2015 şi 9.10.2015).
(...)
Citeşte şi: Debut de senzaţie pentru Tecău la Turneul Campionilor
Potrivit art.242 alin.2 C. pr. pen., judecătorul avea obligaţia să analizeze punctual solicitările şi apărările inculpatului cu privire la temeinicia înlocuirii măsurii arestării preventive şi să pronunţe o soluţie conformă propriei judecăţi.
I. Din cuprinsul Încheierii contestate rezultă că după arestarea inculpatului Oprescu Sorin Mircea s-au mai administrat probe, s-au audiat martori, denunţători, inculpaţi şi s-au emis ordonanţe şi autorizaţii etc.
Judecătorul Tribunalului a nesocotit aceste probatorii şi nu le-a evaluat ca „elemente noi” pentru că în declaraţiile date nu s-a făcut referire la vreo implicare a inculpatului Oprescu Sorin Mircea în activitatea infracţională la care s-au oferit cei audiaţi.(...)
II. Prin Încheierea din 21.10.2015 s-a menţionat, în deplină concordanţă cu Încheierile de şedinţă succesive, că nu s-a modificat conduita procesuală a inculpatului Oprescu Sorin Mircea, că rămâne constantă şi deci nu poate constitui un argument în favoarea cererii sale.
Legiuitorul a prevăzut prezumţia de nevinovăţie care, potrivit art.4 C. pr. pen. funcţionează până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare şi prin prevederile art.8-10 C. pr. pen. a conferit inculpatului garanţiile pentru exercitarea drepturilor procesuale şi accesul la justiţie indiferent de natura şi numărul cererilor adresate instanţei.
Nu i se poate reproşa inculpatului susţinerea nevinovăţiei sale şi nici incrimina că numai recunoscându-şi vinovăţia, ce trebuie dovedită de parchet ori formulând un denunţ, ar da dovadă de modificare a conduitei sale procesuale.
(...)
Nici parchetul şi nici instanţa nu i-au imputat, pe bază de probe, inculpatului că ar urmări zădărnicirea cercetărilor, că s-ar sustrage de la urmărirea penală ori că ar împiedica derularea acesteia.
(...)
În primul rând, nu rezultă din dosar că „discuţia de pe culoarul DNA-ului” ar fi avut loc după momentul aducerii la cunoştinţa inculpatului Oprescu a învinuirii, moment de la care există interesul oficial, legal, de aflare a adevărului în cauza ce se instrumentează.
Este evident că orice activitate a celui în cauză cu o conotaţie penală poate să fie cuantificată, eventual, ca o pregătire sau săvârşire a unei noi infracţiuni, dar numai atunci când ea este plasată, în timp, ulterior momentului în care i se aduc la cunoştinţă faptele pentru care este suspectat.
În acelaşi context este necesar să se dovedească că inculpatul, direct sau prin intermediul altei persoane, întreprinde activităţi concrete prin care să încerce influenţarea unui alt participant la proces, martorilor etc.
S-a evidenţiat în literatura de specialitate corelată cu practica judiciară, că simpla intenţie nu este suficientă pentru a fundamenta o acuzaţie sau o măsură preventivă. În acest sens, s-a apreciat că trebuie dovedit mai mult decât că inculpatul respectiv a discutat cu un alt inculpat, că s-a interesat de chestiuni referitoare sau în legătură cu audierea de către organele judiciare sau cu privire la ce vor relata la audiere.
În aceste condiţii şi fără reţinerea prevederilor art.223 alin.2 lit.b, c C. pr. pen., acest aspect al conduitei inculpatului nu este de natură a acredita ideea unei comportări caracterizate prin rea-credinţă în derularea şi instrumentarea dosarului său penal.
Conduita procesuală a inculpatului în sensul cooperării cu bună-credinţă cu organele judiciare pentru a afla adevărul privind acuzaţia ce i se aduce s-a constatat şi cu ocazia anchetării inculpatului, cu încălcarea dispoziţiilor art.3 alin.1 şi 3 C. pr. pen., art.4, 5, 8, 9, 10, 83 şi art.109 C. pr. pen., la 14.09.2015, de către judecătorul de Curte cu privire la „indicatorii financiari şi a bilanţului a trei societăţi comerciale, a plăţilor şi a documentelor justificative, a definiţiei „beneficiarului real”, a decriptării modului de constituire a societăţii de faţadă „astăzi cunoscut ca secretul de polişinelă”, a fluxului financiar, a necesităţii identificării, evaluării şi indisponibilizării bunurilor inculpatului în vederea luării grabnice a măsurilor de confiscare specială şi extinsă”, în condiţiile în care s-a pus în mişcare acţiunea penală doar pentru infracţiunea prev. de art.289 C. pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.
III. Cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului, Judecătorul din cadrul Tribunalului apreciază că nu există niciun element de noutate şi invocă judecata sub acest aspect a celui care a pronunţat Încheierea din 30.09.2015 cu trimitere la filele 17-42.
Niciuna dintre filele 17-42 ale Încheierii susmenţionate nu face referire la circumstanţele personale ale inculpatului.
În fapt de la fila 17 şi până la fila 30 pct.4 al Încheierii nu se face referire la inculpatul Oprescu ci la ceilalţi inculpaţi. În paragraful 4, în 14 rânduri se redă conţinutul MAP sub aspectul încadrării juridice şi descrierea succintă a faptei imputate inculpatului Oprescu, apoi se continuă cu referiri la ceilalţi inculpaţi, ce nu fac obiectul prezentei cereri deduse judecăţii, până la pag.34.
Referiri la inculpatul Oprescu se fac de la pag. 35-41 ale Încheierii din 30.09.2015, care în fapt sunt fragmente redate integral din Încheierea din 14.09.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – filele 19,20,21,32,33,36,37 şi conţin:
(...)
Dispoziţiile art.242 alin.2 C. pr. pen. fac trimitere la prevederile art.223 alin.2 C. pr. pen. care se referă, pe lângă evaluarea gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia şi la anturajul, mediul din care provine inculpatul, antecedenţa penală, orice alte împrejurări privitoare la persoana acestuia.
Cum judecătorul fondului a făcut trimitere la motivarea Încheierii din 30.09.2015 la filele 17-42 care nu vizează aceste aspecte, practic nu s-a antamat şi această condiţie, care alături de celelalte criterii îndeplinite cumulativ pot permite luarea în discuţie a cererii de înlocuire a unei măsuri preventive cu o alta.
Circumstanţele personale nu au în acest moment procesual relevanţa unor eventuale circumstanţe atenuante. Cu toate acestea, elementele ce caracterizează persoana inculpatului, evidenţiate şi de Parchet - fără antecedente penale, studii superioare, specializări profesionale, situaţie socio-familială bună – nu sunt de natură să contureze previzibilitatea unei conduite negative a acestuia pe viitor. În acelaşi timp, aspectele caracteriale, personale sunt în măsură să permită o conştientizare rezonabilă şi responsabilă a situaţiei judiciare în care se află, astfel încât să continue cooperarea cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului, chiar şi în situaţia în care, la un moment dat, aceste criterii nu au funcţionat şi l-au adus în postura inculpării pentru o faptă gravă şi sever sancţionată de lege.
IV. Cu privire la precaritatea sănătăţii, Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti a apreciat că această situaţie a fost deja tranşată de judecătorii investiţi cu luarea măsurii arestării preventive (Încheierea din 6.09.2015 a Tribunalului Bucureşti şi cea din 14.09.2015 a Curţii de Apel Bucureşti) şi prelungirea măsurii (Încheierea din 30.09.2015 a Tribunalului Bucureşti şi din 9.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti), dispunând măsura cea mai severă cunoscând actele medicale care vizează afecţiunile inculpatului Oprescu.
În contestaţia sa, inculpatul a arătat că doar după arestarea sa, şi o dată cu agravarea situaţiei sănătăţii, în condiţiile de detenţie, a invocat această stare de lucruri şi nicidecum la momentul arestării sale, cum eronat reţine judecătorul Tribunalului.
(...)
Analizând contestaţia, Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii reţine că, în mod incontestabil, inculpatul suferă de mai multe afecţiuni în diferite stadii de evoluţie şi gravitate. În urma repetatelor demersuri s-a permis inculpatului să beneficieze de consult al unor medici de specialitate şi astfel se află sub control şi tratament medical, inclusiv după spitalizarea în condiţiile art.240 C. pr. pen.
(...)
Acest aspect invocat de apărare nu poate fi ignorat, întrucât precaritatea sănătăţii inculpatului este dovedită cu acte medicale. Este real şi faptul că în condiţiile date ale locului de detenţie, se fac eforturi pentru respectarea necesităţilor medicale ce-l privesc.
Este de subliniat însă că nu doar considerarea stării medicale a inculpatului poate fi luată în seamă şi doar prin ea însăşi să se justifice o eventuală înlocuire a actualei măsuri preventive.
Legea prevede că pentru a opera prevederile art.242 C. pr. pen. coroborat cu art.223 C. pr. pen. trebuie să fie întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de aceste texte legale.
V. Judecătorul fondului analizează şi rezonanţa socială a faptei presupus comise care nu este de natură să se fi diminuat după cum nu s-a estompat nici starea de pericol pentru ordinea publică astfel cum „a fost reţinută, de judecător ca temei al prelungirii arestării preventive” potrivit Încheierii din 30.10.2015 invocată din nou.
Fără a nega gradul de pericol social generic al infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul şi care prin natura şi rezonanţa ei conduc la o perturbare a relaţiilor sociale, se impune, totuşi, o evaluare individualizată a persoanei inculpatului faţă de pericolul concret pentru ordinea publică pe care acesta l-ar prezenta.
În acest context, circumstanţele actuale nu justifică teza că numai dacă inculpatul se află în arest preventiv, s-ar asigura buna desfăşurare a procesului penal.
Nu i se poate imputa inculpatului că până în prezent ar fi împiedicat în vreun fel instrumentarea cauzei ori s-ar fi creat la nivelul societăţii efecte care să decredibilizeze justiţia.
Pe de altă parte, teza riscului producerii „unei tulburări a ordinii publice” câtă vreme se reduce doar la o susţinere a Parchetului, fără o concretizare probatorie, individualizată, nu poate fi apreciat în abstract, în condiţii de conjunctură.
Invocarea recrudescenţei infracţionale, în acelaşi context şi pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinută ca un factor determinant în raport de o măsură preventivă de libertate care se aplică unei persoane prezumată încă nevinovată.
Art.5 par.3 al CEDO, pe de altă parte, a obligat instanţele naţionale să aibă în vedere, în cazurile în care o măsură restrictivă de libertate se justifică, aplicarea măsurilor alternative prevăzute de legislaţia naţională, în raport de faptele ilicite, fără ca ele, prin natura şi particularităţile lor, să conducă automat la măsurile cele mai severe.
Probatoriul existent, parcurgerea deja a unor faze procesuale importante, existenţa temeiurilor iniţiale care susţin în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit fapta ce se reţine în sarcina sa, lipsa unor temeiuri noi care să fi intervenit să justifice măsura preventivă actuală sunt elemente care atestă că arestarea preventivă nu mai este necesară pentru înlăturarea unei posibile stări de pericol pentru ordinea publică.
(...)
În limitele sesizării, a cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv pentru fapta de luare de mită, astfel cum este descrisă de MAP nr…., la acest moment procesual, în afara motivelor enunţate, se poate aprecia că sunt suficiente temeiuri relevante şi suficiente care să susţină faptic şi probator incidenţa prevederilor legale ce permit înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă restrictivă de libertate.
Apreciind că sunt întrunite dispoziţiile art.218 C. pr. pen. şi aplicabile în cauza de faţă, că arestul la domiciliu este o măsură restrictivă de libertate mai puţin severă dar suficient de drastică, de natură să satisfacă atât cerinţele legale cât şi scopurile prevăzute de art.202 C. pr. pen., în concordanţă şi cu jurisprudenţa europeană, în baza art.204 alin.12 C. pr. pen. se va admite contestaţia inculpatului Oprescu Sorin Mircea împotriva Încheierii de şedinţă din 21.10.2015 dată de Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală în dosarul nr.36603/3/2015.
În baza art.242 alin.2 C. pr. pen. raportat la art.202 C. pr. pen., art-218 şi urm. C. pr. pen. cu referire la art.223 C. pr. pen. se va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului Oprescu Mircea Sorin, aflat sub puterea MAP nr. …, cu măsura arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile, conform art.222 C. pr. pen. de la data punerii în libertate a acestuia.
În sarcina inculpatului se vor prevedea în baza art.218 C. pr. pen. cu referire la art.221 C. pr. pen. pe durata arestului la domiciliu obligaţiile statuate de art.221 alin.1 lit.a şi b C. pr. pen.
Se va institui în sarcina inculpatului şi obligaţia prevăzută de art.221 alin.3 C. pr. pen., obligaţie prevăzută de art.1 pct.1 şi art.111 din O.U.G. nr.60/2006 prin care la 1.07.2007 s-a instituit generic obligaţia inculpatului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere, dispoziţie preluată şi în actualul cod de procedură penală.
În cadrul obligaţiilor instituite de lege se va face aplicarea şi a dispoziţiilor art.221 alin.6 şi 7 C. pr. pen., respectiv alineatul 9 şi 10 al aceluiaşi text normativ.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art.221 alin.4 şi 11 C. pr. pen. că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care revin acestuia, ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a pus în mişcare o acţiune penală împotriva sa, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive în condiţiile legii.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art.221 alin.8 C. pr. pen.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.”.
Comentează