Scandalul de plagiat în care este implicat ministrul Radu Marinescu ajunge pe masa Comisiei Europene. Mai multe organizații ale jurnaliștilor acuză că PSD și politicienii din România vor să blocheze libertatea de exprimare, după ce Emilia Șercan a fost acuzată că a ieșit cu dezvăluirile privind plagiatul fix înainte de numirea unor noi șefi la marile parchete.
Emilia Șercan e ținta unor atacuri coordonate
Alianţa A Patra Putere, Active Watch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România, Societatea Timişoara, Freedom House, Alianţa Internaţională a Jurnaliştilor din România, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (Universitatea din Bucureşti) şi Funky Citizens au lansat un apel Comisiei Europene pentru a investiga tentative de intimidare la adresa jurnalistei Emilia Şercan şi a celor de la redacţia Recorder. "Jurnalista de investigaţie Emilia Şercan a devenit ţinta unor atacuri publice coordonate din partea celui mai mare partid din coaliţia de guvernare (PSD) şi a ministrului vizat de suspiciuni serioase de plagiat într-o lucrare de doctorat. Aceeaşi strategie de delegitimare a fost folosită şi în cazul redacţiei independente Recorder care a dezvăluit, într-un documentar video, carenţe fundamentale ale sistemului de justiţie din România", se arată în apel.
PSD și ministrul Justiției, acuzați că intimidează jurnaliștii
"PSD şi ministrul Justiţiei din România intimidează jurnalişti de investigaţie într-un stat membru UE", avertizează, într-o scrisoare deschisă, nouă organizaţii şi alianţe care semnalează un caz grav şi emblematic de intimidare a jurnalismului de investigaţie într-un stat membru al Uniunii Europene.
"În urma publicării unei investigaţii documentate privind suspiciuni serioase de plagiat într-o lucrare de doctorat aparţinând ministrului Justiţiei din România, jurnalista de investigaţie Emilia Şercan a devenit ţinta unor atacuri publice coordonate din partea celui mai mare partid din coaliţia de guvernare (PSD) şi a ministrului vizat de dezvăluire. Aceste reacţii nu infirmă faptele prezentate de jurnalistă, ci urmăresc delegitimarea acesteia şi discreditarea profesiei.
Aceeaşi strategie de delegitimare a fost folosită recent şi în cazul altei investigaţii care a produs o reacţie puternică în societatea din România. Redacţia independentă Recorder a dezvăluit într-un documentar video carenţe fundamentale ale sistemului de justiţie din România. Din nou, autorităţile au evitat confruntarea faptelor documentate şi au ales să atace jurnaliştii şi presupusele motivaţii ale acestora. Suntem în faţa unui tipar clasic de intimidare: în locul unui răspuns factual, actorii politici şi autorităţile statului acuză jurnalismul de investigaţie de presupuse motivaţii şi legături politice, fără a prezenta dovezi. Această strategie, specifică regimurilor iliberale, nu urmăreşte doar descurajarea investigaţiilor privind integritatea puterii, ci reprezintă un mecanism de intimidare sistematică. Scopul ei este să transmită un mesaj de avertisment întregii prese, că orice jurnalist care îndrăzneşte să ancheteze puterea va fi pedepsit public", se arată în scrisoarea semnată de 9 organizaţii.
O linie roșie care nu poate fi trecută
Semnatarii consideră "extrem de grav că un ministru al Justiţiei şi partidul din care face parte - PSD, partid aflat la guvernare - folosesc poziţia instituţională pentru a ataca un jurnalist şi pentru a pune sub semnul întrebării legitimitatea presei de a chestiona puterea. Aceasta reprezintă o linie roşie care nu poate fi trecută într-un stat de drept şi într-o Uniune Europeană întemeiată pe valori care protejează libertatea presei, pluralismul şi controlul democratic al puterii. Aceste practici contravin în mod direct standardelor Uniunii Europene privind libertatea de exprimare şi libertatea presei, consacrate în articolul 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, precum şi în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care stabileşte că presa joacă rolul esenţial de „câine de pază” al democraţiei".
Forme de presiune
Atacarea jurnaliştilor de investigaţie de către autorităţi publice, punerea sub semnul întrebării a legitimităţii muncii lor şi atribuirea unor presupuse motivaţii politice fără dovezi constituie forme de presiune incompatibile cu obligaţiile asumate de statele membre ale UE privind protecţia pluralismului media şi a libertăţii de exprimare.
În acest context, organizaţiile cer:
să analizaţi acest caz ca pe un posibil exemplu grav de încălcare a standardelor europene privind libertatea presei şi statul de drept;
să solicitaţi autorităţilor române explicaţii oficiale privind atacurile la adresa jurnalismului de investigaţie;
să monitorizaţi îndeaproape modul în care Guvernul României îşi respectă obligaţiile asumate în cadrul UE privind protecţia jurnaliştilor;
să transmiteţi un semnal public clar şi fără echivoc că intimidarea, şărţuirea şi linşajul mediatic al presei nu sunt tolerate într-un stat membru al Uniunea Europeană.
"Tăcerea sau relativizarea unor astfel de derapaje riscă să le transforme într-o practică acceptabilă. Solidaritatea instituţiilor europene cu jurnalismul de investigaţie este esenţială pentru apărarea valorilor democratice pe care Uniunea Europeană pretinde că le protejează. Această scrisoare nu este doar un gest de susţinere pentru un jurnalist, ci un apel ferm pentru apărarea libertăţii presei ca fundament al statului de drept", subliniază organizaţiile.
Cazul Emilia Şercan (PressOne)
Jurnalista Emilia Şercan a dezvăluit la 12 ianuarie 2026 că ministrul Justiţiei, Radu Marinescu (PSD), şi-a plagiat peste jumătate din teza de doctorat. Şercan, care publică de 10 ani investigaţii despre fenomenul plagiatului, a analizat întreaga teză, a furnizat publicului toate dovezile fraudei academice şi a oferit ministrului Justiţiei dreptul de a-şi preciza punctul de vedere înainte de publicarea articolului.
După publicare, atât ministrul Justiţiei cât şi PSD (partidul din care acesta face parte) au reacţionat public. Au negat, fără a oferi probe ori argumente, că teza ar fi plagiată şi au acuzat-o pe jurnalistă că are motivaţii obscure. PSD a susţinut explicit, într-un comunicat oficial, că dezvăluirea plagiatului este “o tentativă de subminare a procedurilor legale privind numirea şefilor parchetelor” şi că autoarea investigaţiei ar fi „o impostoare”.
Emilia Şercan a fost ameninţată cu moartea în 2019 de şefii Academiei de Poliţie, care au fost condamnaţi definitiv pentru fapta de instigare la şantaj, şi împotriva ei a fost orchestrată în 2022 o operaţiune de kompromat după ce a dezvăluit plagiatul premierului de la acea vreme, Nicolae Ciucă. Este lector la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii Bucureşti.
A fost nominalizată în 2025 la „PRIX EUROPA European Journalist of the Year 2024” şi în 2023 la premiul #AllforJan, decernat în memoria jurnalistului slovac Ján Kuciak, asasinat în 2018. De asemenea, a fost premiată în 2019 de European Network for Academic Integrity (ENAI) cu Services to Academic Integrity Award, iar Ambasada Statelor Unite în România i-a oferit în 2020 International Anti-Corruption Day reward.
Cazul Andreea Pocotilă & Mihai Voinea (Recorder)
Jurnaliştii de la Recorder au difuzat pe 9 decembrie 2025 un documentar de două ore intitulat „Justiţie capturată”. În material, rezultat al unei documentări care a durat 18 luni, Andreea Pocotilă şi Mihai Voinea au prezentat publicului mecanisme complexe, opace, puţin cunoscute publicului, prin care dosare penale care vizează personaje care deţin putere şi influenţă sunt tergiversate până la expirarea termenului de prescripţie.
În plus, documentarul a oferit publicului o imagine de ansamblu asupra felului în care, după modificări legislative operate în 2022 de puterea politică, un grup restrâns de persoane a ajuns să controleze întreaga funcţionare a puterii judecătoreşti - în principal a instanţelor de apel şi a parchetelor specializate în infracţiuni anti-corupţie şi de crimă organizată.
După difuzare, aproape 900 de magistraţi şi-au exprimat public solidaritatea cu magistraţii care au avut curajul de a denunţa problemele şi presiunile din justiţie, iar publicul a reacţionat prin proteste de stradă în mai multe oraşe, scrisori deschise, petiţii.
Judecătorii din Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) au emis un comunicat în care au susţinut că materialul amplifică o campanie de „destabilizare a puterii judecătoreşti prin distrugerea încrederii în sistemul de justiţie” şi au vorbit despre un „plan bine stabilit”. Şefa Curţii de Apel Bucureşti (CAB) a acuzat public atât jurnaliştii Recorder cât şi televiziunea publică - care a redifuzat documentarul, de instigare publică împotriva ordinii constituţionale (faptă penale); a atacat magistraţii intervievaţi de Recorder; şi a susţinut că redacţia nu i-a oferit dreptul de a-şi spune punctul de vedere. (În realitate, CAB a refuzat solicitarea pentru un interviu filmat făcută de jurnalişti cu 21 de zile înainte de publicare. Refuzul scris a fost dat publicităţii de Recorder).
Nici şefa CAB, nici CSM nu au contestat până în prezent niciuna dintre probele şi declaraţiile filmate prin care Recorder şi-a construit argumentaţia. Documentarul „Justiţie capturată” a înregistrat 5M vizualizări - peste un sfert din populaţia României - doar pe YouTube.
Comentează