Lovitură la vârful Poliției Române: rechizitoriul DNA descrie în detaliu cum un ofițer superior, ajuns ulterior în conducerea unei structuri centrale a IGPR, ar fi folosit accesul indirect la sistemele unei bănci pentru a obține informații confidențiale despre persoane și companii. Procurorii susțin că datele, protejate de secretul bancar, erau selectate și transmise prin intermediul soției sale, angajată a instituției financiare, pentru a evalua parteneri de afaceri, a elimina riscuri comerciale și, într-un episod separat, pentru a afla ce verifică anchetatorii chiar despre propriile tranzacții.
Șefu’ mare — așa este desemnat fostul comisar-șef de poliție Cristinel Stanciu, în declarații și stenograme, fost ofițer de rang înalt din Poliția Română, după cum arată rechizitoriul DNA care detaliază un mecanism de accesare a unor informații protejate de secretul bancar.
Luna trecută, Direcția Națională Anticorupție a trimis în judecată, la Tribunalul București, pe fostul comisar-șef de poliție Cristinel Stanciu, la data faptelor încadrat la IPJ Buzău și ulterior director adjunct în cadrul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională al IGPR, acuzat de instigare la acces ilegal la un sistem informatic și divulgare de informații nepublice. În același dosar au fost trimiși în judecată soția sa, Rossana Ramona Stanciu, angajată bancară, pentru accesarea fără drept a sistemelor informatice și transmiterea de date confidențiale, Stela Baroian pentru acces ilegal la sistem informatic, precum și Silviu Petre Voicu și Claudia Larisa Răchițeanu pentru mărturie mincinoasă. Potrivit procurorilor, faptele s-ar fi petrecut în perioada noiembrie 2023 – aprilie 2025, informațiile fiind folosite în interesul unor firme controlate de familie și pentru anticiparea unor acțiuni judiciare.
La ultimul teremen, instanța a dispus emiterea unei adrese „către persoana vătămată SC Banca Transilvania SA cu obiectul camerei preliminare cu mentiunea că poate formula cereri si exceptii în termen de 30 de zile de la comunicare“.
DNA dezvăluie mecanismul: date bancare confidențiale folosite pentru profit de un șef din IGPR
La momentul trimiterii în judecată, cazul părea unul relativ clasic: un ofițer de poliție, soția sa angajată la bancă și câteva accesări ilegale de baze de date.
Rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție arată însă un mecanism mult mai amplu — unul construit în timp, sistematic, și folosit inclusiv pentru a anticipa anchete penale.
Procurorii susțin că fostul comisar-șef de poliție Cristinel Stanciu, ulterior director adjunct al Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din IGPR, ar fi administrat în fapt trei societăți comerciale pe numele membrilor familiei și ar fi folosit informații bancare confidențiale pentru a elimina riscurile comerciale.
Potrivit DNA, ofițerul IGPR „a administrat în fapt (…) SRL (…) în scopul obținerii în mod direct de profit (…) folosind informații nedestinate publicității și de natura secretului bancar obținute de soția acestuia”.
Ancheta indică faptul că accesul la aceste date oferea un avantaj imposibil într-o economie normală de piață: „a fost înlăturat riscul contractării cu operatori economici insolvabili (…) risc ce trebuie să fie asumat de orice operator economic”, potrivit rechizitoriului consultat de autorul acestui material.
Afacerile din umbră: firmele conduse „de la serviciu”
Potrivit procurorilor, ofițerul nu figura oficial ca administrator. Deciziile erau luate însă de el. Soția, părinții și apropiații apăreau în acte, dar angajații știau cine conduce: „dădea dispoziții tuturor angajaților societății, aproba plățile către furnizori, discuta direct cu furnizorii și clienții”, mai arată procurorii.
Rechizitoriul arată inclusiv că activitatea era coordonată în timpul programului de polițist: „Acționând în numele acestor societăți chiar și în timpul programului de lucru” - notează DNA.
Martorii îl numeau direct „șeful” sau „patronul”, potrivit conversațiilor analizate: „martora (…) îl prezenta interlocutoarei pe Stanciu Cristinel ca fiind «șefu mare»”.
Banca — instrument de verificare a partenerilor
Partea centrală a dosarului privește accesarea sistemelor informatice bancare. Soția inculpatului, angajată a instituției financiare, verifica bonitatea partenerilor de afaceri înainte de contracte.
„Să verifice dacă (…) are bani în cont și dacă are rulaj pe acest cont”, notează procurorii DNA.
Datele transmise nu erau publice: solduri, credite, cifre de afaceri, rulaje și alte „informații de natura secretului bancar (…) cifra de afaceri (…) lista plafoanelor active”.
Uneori erau verificate persoane fizice, după cum notează procurorii: „a accesat sistemul informatic (…) privind soldul conturilor bancare aparținând (…) și societăților acestuia”.
DNA consideră că acest lucru transforma piața într-una dezechilibrată: firmele familiei nu mai operau în incertitudine.
Momentul critic: informații despre propriul dosar penal
Cea mai gravă parte apare când accesările privesc chiar ancheta DNA. Potrivit documentului, inculpatul ar fi vrut să afle ce verifică procurorii: „solicitare informații DNA București în dos penal (…) cu privire la efectuare de operațiuni financiare incompatibile cu funcția”, arată procurorii în rechizitoriu.
Aceștia spun că scopul era „pentru a preveni sau combate posibile acțiuni judiciare care ar viza angajarea răspunderii sale penale”.
Astfel, banca devenea nu doar instrument economic, ci și unul de protecție juridică.
Un episod distinct implică o altă angajată. Accesările au fost punctuale — doar pentru inculpat: „nu au fost identificate alte verificări (…) strict în scopul obținerii de informații în legătură cu Stanciu Cristinel”.
Mărturia mincinoasă: angajații știau cine decide
Doi martori sunt acuzați că au negat rolul real al polițistului.
Conversațiile au indicat contrariul: „nimic nu se întâmpla fără știrea acestuia”.
Managerul cerea aprobări pentru orice: „efectuarea unor plăți către furnizori (…) programul angajaților (…) prețul ofertat”, potrivit datelor din rechizitoriu.
Miza reală: informația ca avantaj economic
Rechizitoriul conturează un model - nu o accesare accidentală - ci un sistem stabil: firme controlate informal, verificări bancare constante, eliminarea riscului economic și chiar anticiparea anchetei.
Procurorii descriu explicit avantajul obținut: „poziție privilegiată în raport cu alți comercianți”.
Cazul nu este despre sustragere de bani din bancă. Este despre ceva mai rar: folosirea datelor confidențiale ca avantaj competitiv. O piață în care unii negociază cu risc, iar alții știu deja cine va intra în insolvență.
Legături interesante ale 'șefului mare' cu alți șefi
Pe fondul acestui dosar, în spațiul public au reapărut informații mai vechi privind relațiile personale și profesionale din cadrul IPJ Buzău. Acestea au fost vehiculate într-o postare publică a fostului deputat Adrian Mocanu, care a susținut că mai mulți ofițeri din conducerea inspectoratului s-ar afla în relații de rudenie sau cumetrie.
Potrivit acestor afirmații, Cristinel Stanciu ar fi finul lui Laurențiu Pantazi, fost șef al IPJ Buzău, acesta din urmă fiind, la rândul său, cercetat în trecut de DNA pentru fapte de corupție. Totodată, în postarea respectivă se susține că Pantazi ar fi avut un rol determinant în promovarea lui Cristinel Stanciu, inclusiv prin acordarea calificativului „excepțional”, care ar fi facilitat ascensiunea profesională a acestuia.
De asemenea, se afirmă că Cristinel Stanciu ar fi cumătru cu Mihai Tărtăreanu, șef al Serviciului Acțiuni Speciale din cadrul IPJ Buzău, și că ar fi avut influență în administrarea unei firme implicate în lucrări de transport, reparații și construcții la Barajul Siriu.
Informațiile de mai sus provin din declarații publice și surse neoficiale și nu fac obiectul rechizitoriului DNA în dosarul trimis la Tribunalul București.
În instrumentarea cauzei, procurorii anticorupție au beneficiat de sprijinul lucrătorilor din cadrul Direcția Generală Anticorupție.
Toți inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Comentează