Evenimentul Zilei:
USIC – puternica instituție a Comunității de Intelligence a SUA - a acuzat public Guvernul rus de atac cibernetic la adresa Comitetului Național Democrat și la adresa Doamnei Clinton, candidat democrat la alegerile Prezidențiale din SUA, în momentul de față, cel mai probabil, președinte al SUA, din ianuarie 2017.
Expunerea publică a acestor e-mail-uri pe site-urile DCLeaks. com și WikiLeaks și de către haker individual Guccifer 2.0 au drept scop „interferența în campania electorală” și „această ingerință nu se putea produce fără acordul, dacă nu ordinul, celor mai importanți oficiali din statul rus”.
Dacă această recunoaștere oficială vine să dubleze afirmațiile oficiale ale Președintelui Barack Obama, lucrurile se dovedesc extrem de serioase și partea americană are detalii și probe clare. În urma atacului la sistemul de computere al Comitetului Național Democratic din mijlocul lunii iunie, compania CrowdStrike care a investigat spargerea a demonstrat că e vorba despre două grupuri de hackeri cu legături cu două servicii de informații ruse diferite, COZY BEAR - Ursul Comod (care mai apare și sub numele de Cozy- Duke sau APT 29), lucrând pentru FSB, și FANCY BEAR-Ursul la modă (Sofacy sau din nou APT 29) care lucrează pentru GRU, serviciul militar rus.
Interesant este faptul că detectarea problemelor și alertarea firmei private de cyber defense CrowdStrike a avut loc după ce cele două servicii secrete s-au călcat pe picioare, atacând aceleași ținte. Grupul FSB a spart rețelele vizate la începutul anului 2015 și a colectat informațiile și datele personale nedetectat până în aprilie 2016, când a intervenit al doilea grup, cel al GRU, și a zgândărit sistemul de alertă al rețelei, fapt care a dus la descoperirea ambilor intruși. Identificarea aparținătorilor celor două grupuri a fost mai ușoară, deoarece grupurile se manifestaseră anterior și erau deja cartografiate.
Interesantă este și expunerea celor care au publicat știrile. La 22 iulie, în ajunul Convenției Democrate, WikiLeaks a dat publicității 20.000 de e-mail-uri, care arătau discuțiile conducerii democrate, criticile și discuțiile ireverențioase la adresa senatorului Bernie Sanders rivalul doamnei Hillary Clinton, scopul atacului și expunerii publice fiind acela de a provoca scandal în cadrul Convenției și de a determina o ruptură în partid, inclusiv prin respingerea susținerii doamnei Clinton de către alegătorii lui Sanders.
Președintele Vladimir Putin a negat, într-un interviu pentru Bloomberg, implicarea Rusiei în operațiune, susținând că niciodată conducerea statului rus nu a știut de spagerile hakerilor, dar referința sa la faptul că „lucrul important este conținutul materialului dat publicității, și nu căutarea celui care a făcut-o” l-a dat de gol. Afirmațiile Comunității de intelligence a SUA închid tema și arată că există date clare și certe în legătură cu aceste atacuri și legătura incontestabilă cu structurile de intelligence ruse.
Până la urmă, serviciile de informații ruse au reușit să se compromită, să-și compromită ele însele activitățile, intrarea în joc a serviciilor militare a expus și operațiunea serviciilor civile interne ruse FSB, și totul pentru un munte de bârfe și materiale nerelevante și pentru câteva subiecte de presă: un e-mail privat al generalului Breedlove, comandatul suprem al NATO, care a încercat să obțină trimiterea de arme antitanc în Ucraina, fără succes, la începutul lui 2015 (Cozy Bear) sau o înregistrare privată a doamnei Clinton, care se opunea dezvoltării unei noi rachete de croazieră pentru bombardierele strategice americane. În fapt, rezultatul a fost slab, doar ceva date pentru operațiuni viitoare de influență și subminarea candidaturii doamnei Clinton, cea care susținuse manifestările masive de protest de la Moscova în 2011.
Efectele secundare ale acțiunii sunt însă dezastruoase: Rusia a devenit element negativ de campanie în SUA, a subminat relația ruso-americană, a împins lucrurile până la a submina activitatea diplomației ruse care are nevoie de un canal de negociere, dialog și de încredere cu SUA, deci a subminat interesele de politică externă ale propriului stat prin inițiative excesiv de voluntare individuale ale unor șefi de instituții implicate, obligându-l pe actualul președinte American să ia măsuri de retaliere. În plus, a expus WikiLeaks drept oficină și platformă utilizată și controlată de Moscova.
Adevarul:
Cabinetul Cioloş a contestat „ordonanţa plagiatorilor” la Curtea Constituţională, invocând faptul că formularea actuală a legii, care le oferă posibilitatea celor cu doctorate de a renunţa voluntar la titlul de doctor, ascunde, de fapt, un posibil furt intelectual, care n-ar mai putea fi sancţionat din punct de vedere juridic.
Guvernul a contestat la Curtea Constituţională (CCR) Legea toxică votată săptămana trecută în Parlament, care, pe de o parte, a tăiat unei instituţii depolitizate – CNATDCU - dreptul exclusiv de a analiza plagiatele, iar pe de altă parte le oferă şansa celor cu doctorate de tinichea să renunţe singuri la titlurile academice, pentru a nu mai ajunge la judecata instanţelor academice sau chiar juridice. E lesne de observat că Legea votată de majoritatea PSD, cunoscută ca „ordonanţa plagiatorilor”, îi va salva pe unii impostori academici - cei mai mulţi dintre ei din clasa politică - de ruşinea plagiatului.
Dar ce argumente juridice putea găsi Guvernul pentru a arăta că această lege este neconstituţională? În primul rand, Executivul aminteşte că titlul de doctor aduce anumite avantaje: avansare ierarhică, sporuri salariale şi scutirea de alte examene - cazul Victor Ponta, care, pe baza doctoratului, a fost admis automat în Baroul Bucureşti. Aşadar, arată Guvernul, cei cu doctorate plagiate le-au luat locul altora cu doctorate muncite. Pe scurt, avem o situaţie de discriminare generată de un furt, fie el şi intelectual.
„Ca urmare a simplei retrageri a titlului de doctor în urma <> titularului, se creează o situaţie de discriminare între persoanele care în urma selecţiei pentru realizarea anumitor lucrări de cercetare, ori la ocuparea anumitor posturi pentru care cerinţa de calificare prevăzută a fost deţinerea titlului de doctor, şi persoanele care au fost selectate deţinând acest titlu ca urmare a obţinerii lui ilicite ( furt intelectual- n.r.)”, invocă Guvernul în sesizarea trimisă la CCR.
Hoţul prins scapă nepedepsit
Pe lângă faptul că plagiatorii s-au bucurat de avantaje (cele mai multe financiare) după ce au furat ideile sau lucrarile altora, legea votată în Parlament îi scapă şi de efectele juridice ale acuzaţiei de furt. “Considerăm că efectul care va fi provocat de posibilitatea ca autorului unui plagiat să renunţe singur la rezultatul acţiunilor sale va fi contrar interesului protejării dreptului de proprietate al autorului operei. Este ca şi cum s-ar permite autorului unui furt oarecare să scape nepedepsit prin simpul fapt al abandonării bunurilor furate. O astfel de situaţie nu repară atingerea dreptului de proprietate al autorului initial”, susţine Guvernul.
Prin decizia de a renunţa singur la doctorat , un plagiator va bloca posibilitatea ca Ministerul Educaţiei sau o instanţă să dea un verdict oficial de plagiat în cazul lucrării sale. De aici se naşte următorul paradox: pe de o parte, cineva renunţă benevol la titlul de doctor – şi ce motiv ar avea să renunţe la cea mai înaltă recunoaştere academică dacă n-ar fi plagiat? -, dar pe de altă parte, nu i se poate pune ştampila de plagiator. Practic, o recunoaştere tacită a furtului, dar, totuşi, neoficială. “Urmarea firească a <> ar trebui să fie declanşarea unei cercetări în urma căreia să se constate situaţia juridică a motivelor de renunţare şi, în măsura în care acestea constituie fapte ilicite, să se iniţieze demersurile pentru anularea titlului pe calea instanţei administrative, împreună cu toate actele subsecvente care au survenit ulterior, pentru înlăturarea tuturor efectelor produse”, arată Guvernul.
De asemenea, Executivul susţine că singura cale prin care se poate renunţa voluntar la titlul de doctor rămâne instanţa. “Dispoziţiile legii contenciosului administrativ consacră faptul că actul ( titlul de doctor- n.r.) nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, urmând ca autoritatea emitentă să solicite instanţei anularea acestuia”, aminteşte Guvernul. “Ordonanţa plagiatorilor” permite ca ministrul educaţiei să retragă “prin ordin” tiltlul de doctor la simpla solicitare a celui care vrea să-şi renege doctoratul.
Un alt argument invocate de Guvern este lipsa de claritate a legii aprobate de Parlament. Astfel, iniţial, ordonanţa de urgenţă de modificare a Legii Educaţiei, emisă de Guvernul Cioloş, avea doar două articole. În Parlament însă, s-au aprobat câteva zeci de amendamente, care au modificat substanţial legea, inclusiv prin înfiinţarea de noi instituţii. Modificările aduse nu au fost puse însă în concordanţă cu alte prevederi ale aceleiaşi legi sau cu prevederi din alte legi, astfel încât multe dintre noile prevederi devin lipsite de claritate sau imposibil de aplicat. Guvernul invocă alte decizii ale CCR, în care instanţa a sancţionat, ca fiind neconstituţionale, legi neclare sau lipsite de previzibilitate.
Comentează