Premium
Premieră în justiție, după ce un grup de doamne a căror liniște este deranjată de un cocoș care ar cânta prea tare au intentat un proces proprietarei cocoșului pentru a-și face dreptate.
Adevărul:
Caz în care atenţia naţională se mută de la chestiunea „completelor de trei sau de cinci“ şi a destinului intra sau extra muros a lui Liviu Dragnea la probleme realmente vitale şi care vor crea un neaşteptat, chiar absolut neaşteptat, precedent juridic care, la nevoie, va putea fi invocat şi în bătălii judiciare chiar şi în România.
Azi, deci, cocoşul Maurice, reprezentat legal de proprietara sa Corinne Fesseau, va fi prezent în sala de judecată a tribunalului de la Rochefort (Charnte-Maritime) în cadrul procesului intentat de un grup de doamne, proprietare ale unor case de vacanţă din apropiere, care reclamă că vietatea în cauză cântă prea tare şi prea devreme. Fals, vine să zică proprietăreasa care a anunţat deja că va face deplasarea la Rochefort împreună cu patru dintre proprietarii de cocoşi din împrejurimi care nu vor veni singuri, ci însoţiţi de cocoşii lor, denumiţii Attila, Jea-Renee şi Casanova.
Cu siguranţă că în proces va fi citată, ca piesă de rezistenţă, decizia luată de primarul comunei care dăduse în iulie 2018 o hotărâre în care se preciza „caracterul rural“ al localităţii respective. Chestiune doar în aparenţă lipsită de importanţă deoarece, de fapt, redeschide dezbaterea asupra modului de supravieţuire între autohtonii din satele devenite destul de depopulate pentru a avea suficiente case goale care să fie cumpărate şi refăcute, ca rezidenţe principale sau secundare, de către locuitori veniţi din oraşle din regiune, puţin sau deloc obişnuiţi cu mediu rural şi ceea ce ei numes la modul foarte serios „discomfortul sonor“ cu care trebuie să se confrunte. Din acest „disconfort sonor“ face parte şi recitalul zilnic al cocoşului Maurice, dar, reaminteşte primăriţa, şi sunetul clopotelor de la bisericuţa din localitate precum şi cel caracteristic sirenelor de pe vapoarele de pescuit.
Pensionarii care au cumpărat casa de vacanţă în Saint Pierre d'Oleron au declanşat procedurile juridice în 2017, iar proprietăreasa cocoşului lansează şi ea o petiţie „Salvaţi cocoşul Maurice, cocoşul insulei Oleron“, care a ajuns la 80.000 de semnături. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
În declaraţia în care acceptă decizia lui Lagarde de a renunţa temporar la atribuţiile din cadrul FMI şi-l numeşte pe David Lipton, managing director adjunct ca înlocuitor, boardul FMI nu oferă detalii privitoare la căutarea unui succesor al lui Lagarde, scrie Euractiv.
George Osborne, fost ministru de finanţe al Marii Britanii, a anunţat că i-ar plăcea să ocupe poziţia de şef al FMI, declarând prietenilor că este probabil cel mai bine poziţionat pentru a câştiga susţinere din partea Europei, Statelor Unite şi Chinei, relatează Financial Times.
După ce l-a susţinut recent pe Boris Johnson pentru poziţia de premier, Osborne, în prezent redactor-şef al publicaţiei londoneze Evening Standard, are de asemenea mari speranţe că va fi susţinut de guvernul britanic.
Poziţia de managing director al Fondului a fost deţinută de un european în întreaga istorie de 75 de ani a fondului, dar niciun britanic nu a ocupat această poziţie. Oficialii guvernamentali au indicat că Marea Britanie ar putea ţinti această poziţie pentru a arăta că Brexitul nu i-a diminuat acesteia ambiţiile internaţionaliste.
Osborne ştie că obţinerea unei nominalizări timpurii pentru rol este adesea esenţială pentru a avea succes, după ce a fost prima persoană care a susţinut-o pe Christine Lagarde pentru şefia FMI în 2011.
Un tehnocrat care este de asemenea potrivit pentru rol este Mark Carney, guvernator al Băncii Angliei. Carney este foarte cunoscut la FMI. Banca a refuzat să precizeze dacă acesta ar dori să fie luat în considerare pentru rol.
În mod neobişnuit, Carney ar putea găsi susţinere mai uşor din partea SUA şi Chinei decât zonei euro. SUA şi China deţin cea mai mare pondere individuală în voturile din cadrul boardul FMI.
Exitul timpuriu al lui Lagarde de la FMI va declanşa noi dezbateri în capitalele din întreaga lume cu privire la oportunitatea menţinerii tradiţiei ca un european să fie desemnat ca lider al instituţiei sau ar trebui privit de către pieţele emergente pentru prima dată pentru ocuparea poziţiei, scrie Bloomberg. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Iranul măreşte presiunea asupra lumii. Ignorând avertismentele, atât ale duşmanilor cât şi ale aliaţilor săi, republica islamică, prin vocea preşedintelui Hassan Rohani, a anunţat că de duminică reîncepe să îmbogăţească uraniu la un nivel interzis de acordul internaţional referitor la programul său nuclear, acord semnat în 2015.
Anunţul făcut de liderul de la Teheran survine în contextul unor tensiuni tot mai mari între Iran şi SUA. „Iran, atenţie la ameninţările voastre. Intr-o bună zi se vor putea întoarce împotriva voastră de o manieră nemaivăzută până acum” a scris ameninţător Donald Trump pe Twitter, reţeaua de socializare preferată a liderului american. Parisul avertizase şi el Teheranul că „ţara nu are nimic de câştigat dacă iese din acordul nuclear”.
Preşedintele iranian, Hassan Rohani, îi acuzase în prealabil pe americani dar şi pe europeni, ruşi şi chinezi că sunt responsabili de impasul actual în care se află acordul semnat la Viena în 2015. Un acord la care Iranul spune că ţine mai departe. Decizia de acum este însă luată în virtutea unui paragraf al acordului respectiv care spune că una din părţi poate să nu respecte temporar anumite angajamente dacă consideră că cealaltă parte nu ş-i le respectă pe ale ei.
Reamintim că prin acordul de la Viena, Iranul s-a angajat să nu-şi fabrice vreodată arme atomice şi să-şi limiteze programul nuclear. In schimbul acestor promisiuni – pe care le respectă, spun toţi observatorii – Iranului i se promisese ridicarea unei părţi a sancţiunilor care-i erau impuse. Acest pact internaţional a fost însă rupt în mai anul trecut când SUA au decis să se retragă de o manieră unilaterală din acordul de la Viena. La aceeaşi dată, Washington a început prin a impune noi sancţiuni punitive Iranului, ţară care nu se mai poate bucura de beneficiile economice scontate în urma semnării acordului din 2015. (Mai multe detalii AICI)
