Premium
contributors.ro:
Primesc in zori de zi, de la un amic, vestea halucinanta despre descoperirea mafiei lui Sorin Oprescu, the Lord Mayor of Bucharest. Credeam ca imaginea lui Arturo Ui, gangsterul din piesa lui Bertolt Brecht, se potrivea piromanilor politici Victor Ponta si Crin Antonescu. Ei bine, iata ca adevaratul Arturo Ui, cu privirea sa umed-cetoasa, cu talentul de a iesi de sub reflectoare oricand se iveste o situatie mai sensibila, cu tentaculele acaparatoare cotropind spatii vizibile si invizibile, este chiar placidul boss de la Hotel de Ville Bucarest. Halucinanta aceasta stire pentru ca vorbeste despre un tupeu gargantuan si despre o nerusinare de proportii cosmice. Daca acuzatiile procurorilor se confirma cu probe irefutabile, nu cred ca mai poate exista vreun pesedist onest (ma rog, sintagma poate suna si ca un oximoron) care sa se indoiasca de natura criminal-cleptocratica a sistemului infiintat de Ion Iliescu, dezvoltat de Adrian Nastase si exacerbat de Victor Ponta. Sorin Oprescu si banda sa de gangsteri au devenit nababi calcand in picioare statul de drept. Rapacitatea acestor indivizi, ceea ce francezii numesc des crapules, este fara limita, enorma, gretoasa, scabroasa…
Ziarul Financiar:
Credeţi că vreunul dintre cei care au avut puterea politică, decizia administrativă şi bugete publice pe mână regretă ca Ioan Holender că România nu are o sală de concerte demnă de cultura ei? Mai degrabă, cei mai mulţi dintre ei, plus asociaţii lor, sunt invidioşi pe afacerea făcută de Horia Simu şi pentru faptul că nu au luat o felie din tortul de 100 de milioane de euro. Dacă te prinde, faci câţiva ani, scrii o carte, dar rămâi cu banii. Când vin şi aplaudă la Sala Palatului cu antemergător şi SPP, niciunul dintre politicieni nu regretă că România nu are o sală în care marile filarmonici ale lumii să se poată auzi mai bine. Probabil că se gândesc la faptul că într-o sală de concerte nu se pot desfăşura congrese de partid, deci nu are niciun rost să construiască una. George Enescu este mort, deci nu mai aduce voturi şi nu mai poţi să faci bani cu el şi nici să împarţi câteva sute de mii de euro cu filarmonica din Berlin sau de la Viena (sunt bani prea puţini). Horia Simu era viu, îşi asuma afacerea titlurilor de despăgubire şi putea să împartă banii. Din păcate, asta este drama României. Dacă sala de concerte, pe care Ioan Holender o aşteaptă de peste 15 ani, ar purta numele „Horia Simu & Asociaţii“, ca un contract de branding, probabil că ar fi avut o şansă mai mare să se construiască. Aşa România, la fel ca şi cetăţenii ei, trebuie să se mulţumească cel puţin pentru încă două ediţii ale Festivalului „George Enescu“ (considerat în top trei din Europa) cu Sala Polivalentă, de partid.
Romania Libera:
