Premium
Laura Codruţa Kovesi a acordat miercuri un interviu postului de radio Europa FM, după interviul acordat agenţiei Agerpres. Jurnalista Sorina Matei analizează presataţia şefei DNA în faţa microfonului şi întocmeşte o listă de 15 afirmaţii false sau parţial false.
"Un procuror şef al unei instituţii de luptă anticorupţie nu poate minţi sau induce în eroare opinia publică. Un interviu de 50 minute ce a cuprins 15 afirmaţii false, parţial false, confuze, inexacte sau contradictorii. Distorsionarea şi contorsionarea realităţilor factuale la fiecare 3 minute şi un pic", scrie Sorina Matei pe Facebook, după care prezintă lista celor 15 afirmaţii:
Despre participarea la lucrările comisia parlamentară de anchetă
1. LCK: “Aşa cum am procedat şi în 2007, când eram Procuror General. Nu există nicio prevedere legală în baza căreia un procuror să fie obligat să meargă să dea explicaţii în Parlament. Atunci am cerut punctul de vedere al CSM, s-a dat o hotărâre de principiu. Acelaşi lucru am făcut şi acum.”
Afirmaţie parţial falsă
Realitate: Deşi CSM nu a instituit în 2007 obligativitatea prezenţei în comisiile parlamentare, aceeaşi hotărâre a CSM din 2007 invocată şi în 2017 stipulează următoarele: “s-a hotarat ca, in mod exceptional, pot participa in calitate de invitati la Comisiile parlamentare atunci cand este necesara clarificarea unor aspecte de natura tehnica sau a unor informatii de interes public.”
2. LCK: “Ca atare, potrivit legii, eu nu mă pot prezenta undeva, într-o comisie de anchetă care nu are atribuţii să ancheteze activitatea profesională pe care eu am desfăşurat-o sau o desfăşor. (…) Nu există nicio obligaţie legală de a te prezenta în calitate de martor sau altă calitate la o altă comisie de anchetă”
Afirmaţie falsă
Realitate: Decizia 430 din 2017 a CCR, punctul 43: “Persoanele care sunt invitate, respectiv cele care reprezintă, în virtutea funcției lor de conducere autorități/instituții publice ce nu se află sub control parlamentar, care, în considerarea principiului colaborării loiale între instituțiile/autoritățile statului, au obligația să ia parte la lucrările comisiei în toate cazurile și indiferent de obiectul anchetei parlamentare ”. CCR decide în numele legii iar decizia e definitivă şi general obligatorie pentru toate instituţiile statului.
3. LCK: “Am răspuns de fiecare dată la ceea ce am fost întrebată”
Afirmaţie falsă
Realitate: Din iunie 2017 până în august 2017, în 4 corespondenţe cu comisia parlamentară procurorul şef DNA a refuzat să se prezinte la invitaţiile comisiei iar în a 4-a scrisoare trimisă comisiei parlamentare, datată 11 august, în 7 pagini nu a răspuns la cele 2 întrebări transmise de comisie: dacă a fost în noaptea alegerilor prezidenţiale din 2009 acasă la G.Oprea şi, dacă da, în ce scop. Aşadar, procurorul şef DNA nu a răspuns de fiecare dată la ceea ce a fost întrebat.
*Despre conflictul cu Inspecţia Judiciară
4. LCK:“Noi nu suntem în conflict cu Inspecţia Judiciară.”
Afirmaţie falsă
Realitate: Trei note apărute în public arată, pe de o parte, conflictul dintre Inspecţia Judiciară şi DNA şi, pe de altă parte, conflictul între inspectorii Inspecţiei Judiciare. O primă notă, datată 25 august 2017, descrie conflictul dintre procurorii DNA şi inspectori, prin manifestări “lipsite de calm şi răbdare, bazate pe un ton ridicat”, ce a creat mai multor procurori o stare de discomfort “manifestată prin plâns”- “lucru care poate fi confirmat şi de procurorul şef directie Laura Codruţa Kovesi”.
A doua notă, datată 29 august 2017, arată că şefa DNA le-a transmis inspectorilor pe “ton autoritar” că dacă vorbesc cu procurorii care şi-au încetat activitatea în cadrul DNA va contesta raportul Inspecţiei Judiciare. A treia notă, datată 25 august 2017 şi trimisă Inspecţiei, semnată de Laura Codruţa Koveşi şi alţi procurori DNA, arată nemulţumirile DNA în privinţa Inspecţiei referindu-se la aceeaşi temă a discuţiilor cu foşti procurori DNA.
*Despre ancheta DNA pe OUG 13
5. LCK: “Ancheta a început undeva în luna martie”
Afirmaţie falsă
Realitate. Ancheta DNA pe OUG 13 a început pe 2 Februarie, potrivit comunicatelor DNA din 2 şi 27 Februriarie 2017. Încă din 24 Februarie 2017, cauza era deja clasată la DNA, disjunsă şi declinată la Parchetul General, potrivit DNA.
*Despre nota/memoriul inspectorului Elena Rădescu
6. LCK:“Acest memoriu (n.m. memoriul depus de Elena Rădescu) vizează o chestiune internă a Inspecţiei Judiciare cu care DNA nu are nimic de-a face. Ce se întâmplă între membrii echipei de control, între echipa de control şi conducerea inspecţiei nu are nicio legătură cu DNA”
Afirmaţie parţial falsă
Realitate. Nota datată 25 august 2017 descrie inclusiv conflictul dintre procurorii DNA şi inspectori, prin manifestări “lipsite de calm şi răbdare, bazate pe un ton ridicat”, ce a creat mai multor procurori o stare de discomfort “manifestată prin plâns”- “lucru care poate fi confirmat şi de procurorul şef directie Laura Codruţa Kovesi”. Descrierea în note apărute în public şi depuse la CSM şi Inspecţia Judiciară a unui conflict cu procurorii DNA nu poate fi considerată numai o chestiune internă a Inspecţiei Judiciare cu care DNA nu are nimic de-a face.
*Despre fugarii din România, Sebastian Ghiţă, Puiu Popoviciu
7. LCK:“Nu a întrebat nimeni Poliţia română cum au reuşit să treacă frontiera, nu ştiu dacă s-au constituit dosare penale pentru trecere frauduloasă a frontierei pentru că ei aveau interdicţie de a se prezenta, dar în niciun caz nu e treaba DNA ca în momentul în care a instituit un control judiciar la un inculpat să-l păzească. E treaba Poliţiei ”
Afirmaţii parţial false
Realitate. În cazul Sebastian Ghiţă, aflat sub control judiciar, DNA Ploieşti a dispus prin ordonanţă de supraveghere, emisă pe 48 de ore, măsuri ce nu au presupus control în trafic sau limitarea libertăţii inculpatului. Măsurile din ordonanţă au fost coordonate de procurorul DNA Ploieşti care a emis actul, măsurile au fost în responsabilitatea lui de coordonator al anchetei penale şi doar au fost puse în aplicare de DOS care a lucrat în subordinea procurorului DNA Ploieşti. Aşadar, cel puţin în cazul S.Ghiţă, nu a fost numai treaba Poliţiei, ci şi a coordonatorului anchetei- DNA Ploieşti.
*Despre procurorii care gândesc cu sufletul nu cu legea
8. LCK:“Pot să vă spun doar că noi nu gândim cu sufletul. Deci noi ca procurori trebuie să fim reci şi să aplicăm dispoziţiile legale(...) Noi nu gândim cu sentimentele. Noi nu judecăm, noi nu ne trăim viaţa prin prisma acestor evenimente”
Afirmaţie falsă.
Realitate. Chiar şefa DNA în declaraţii publice a arătat că gândeşte emoţional şi în funcţie de aşteptările din spaţiul public.
Declaraţie 21 Septembrie 2016, Laura Codruţa Kovesi, în cazul Gigină:”Deci o mamă rămâne să aştepte”
Declaraţie 30 Septembrie 2016, Laura Codruţa Kovesi, Europa FM:”E vorba de un caz în care așteptarea socială a fost extrem de mare și este foarte mare. Acel vot a blocat justiția. Deci toate așteptările din spațiul public, toate așteptările justificate sau nu ale oamenilor au rămas în așteptare pentru că nu se mai poate da niciun verdict în urma acelui vot politic.
CTP: V-aţi referit la opinia publică, la oameni din spaţiul public. Dvs n-aţi vorbit de dânşii, aţi vorbit de mamă, de o persoană care era mama lui Bogdan Gigină, cel care a murit, care era parte în procesul ce urma să se desfăşoare.
Declaraţie 30 Septembrie 2016, Laura Codruţa Kovesi, Europa FM: Da, m-am referit și la așteptările tuturor oamenilor, inclusiv la ale părților din dosar. (...) Era vorba de blocarea anchetei şi de aşteptarea pe care trebuie să o aibă şi cetăţenii sau pe care o au cetăţenii şi părţile din dosar.
CTP: Nu mi-aţi răspuns la întrebare. Consideraţi în continuare că această declaraţie este în concordanţă cu regulile meseriei de procuror
Declaraţie 30 Septembrie 2016, Laura Codruţa Kovesi, Europa FM: Bun. Meseria de procuror sau declarațiile mele în calitate de șef al DNA nu pot fi ca la matematică unu cu unu fac doi. Este posibil câteodată să existe anumite nuanţări, să existe anumite interpretări, este posibil ca mesajul pe care vreau să-l transmit să fie interpretat sau să fie perceput altfel. M-am referit la aceste aşteptări care există pe marginea acestui dosar, implicit şi a mamei care este parte în dosar”
*Despre recuperarea prejudiciilor
9. LCK:“Spre exemplu, anul trecut am instituit sechestre de peste 667 milioane de euro.(...) Problemele apar atunci când, prin hotărâre judecătorească se decide confiscarea acestor bunuri şi celelalte instituţii nu ştim cât reuşesc să confişte efectiv aceste bunuri sau nu...”
Î: Cât s-a recuperat din aceste sechestre de 667 de milioane?
LCK: “Într-unele din dosare s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitive. Anul trecut suma care a rămas definitivă de confiscat este undeva la 200 de milioane de euro. Mai departe, nu ştiu cât s-a confiscat că nu este de competenţa DNA”
Î: Deci din mai bine de jumătate de miliard de euro s-au recuperat vreo 200 de milioane...
LCK: “Da, efectiv, da, pentru că nu toate procesele au fost judecate în acelaşi an. Sunt procese care se judecă în 2-3 ani. Dar din cele 200 de milioane de euro, decise de instanţă, trebuie întrebat ministerul de Finanţe cât % din cele 200 de milioane a reuşit să confişte efectiv sau nu”
Afirmaţii confuze şi parţial inexacte.
Realitate.
În 2016, DNA a dispus măsuri asiguratorii în echivalentul a 667,94 milioane de euro. Însă tot în 2016, numai din cauzele DNA- instanţele, prin 204 hotărâri judecătoreşti rămase definitive, au confirmat/validat/hotărât recuperarea a doar 226 milioane de euro din dosarele DNA. Aşadar, anual, doar o treime din cifrele DNA indicate ca măsuri asiguratorii sunt şi confirmate de instanţă prin decizii definitive.
În 2016, nu au fost recuperate 200 de milioane, aşa cum se recunoaşte ulterior. Suma exactă este de 226 milioane de euro validate de instanţă în 2016 în dosarele DNA. Din aceste 226 de milioane de euro, 190 de milioane au fost plată despăgubiri civile, iar confiscarea specială a fost indicată de către instanţe să se facă doar pentru 36 de milioane de euro. În 2016, suma recuperată în cursul procesului penal a fost doar de 5,1 milioane euro- sursa Bilanţ DNA pe 2016, punctul 4.3 lit a şi b.
*Despre activitatea DNA
Î: Ascultătorii au această senzaţie. Că în ultima vreme activitatea DNA este mai puţin intensă decât a fost în anii trecuţi. E corect, greşesc oamenii?
10. LCK:“Din punct de vedere statistic îi contrazic. Statistica este observatorul cel mai obiectiv aş putea să spun eu. Ca număr de persoane trimise în judecată, ca număr de rechizitorii, cred că lucrurile stau la fel. Cel puţin în anul acesta, avem peste 209 trimiteri în judecată, sunt peste 570 de inculpaţi trimişi în judecată, deci statistic- cam cum stăteam şi anul trecut”
Afirmaţie parţial falsă
Realitate. Activitatea DNA e mai puţin intensă decât anul trecut, din punctul de vedere al numărului de inculpaţi. Pe tot anul 2016 au fost trimişi în judecată un total de 1271 de inculpaţi. Ceea ce înseamnă că până în luna iunie 2017 ar fi trebuit să fie în jur de 635 de inculpaţi. Şefa DNA vorbeşte în septembrie 2017 de 570 de inculpaţi, cu vreo 65 mai puţin decât trebuia să existe în iunie, deci acum 3 luni. Aşadar, DNA nu stă statistic cum stătea anul trecut.- sursa Bilanţ DNA pe 2016, punctul 2 .Ascultătorii au avut dreptate.
*Despre decizia CCR
11. LCK:“ Însă vă reamintesc ce am spus anul trecut, în Martie 2016, când CCR a pronunţat o decizie privind modul cum se lucrează pe interceptările convorbirilor. Şi în acel moment am spus că DNA nu are suficiente resurse şi am spus că ritmul de soluţionare a dosarelor va creşte”
Afirmaţie parţial falsă
Realitate. În Martie 2016, după decizia CCR, Laura Codruţa Kovesi a spus că decizia “nu afectează capacitatea DNA de a-şi face activitatea”, că DNA este “pe drumul cel bun”, dar a spus că decizia “va avea efect asupra duratei soluţionării dosarelor”. Durata de soluţionare a dosarelor creşte, ritmul de soluţionare scade. Şi nu invers.
*Despre competenţa umăririi penale
12. LCK:“ Spre deosebire de ceilalţi procurori din alte structuri, unde ei pot doar să supravegheze urmărirea penală, la DNA, competenţa de a efectua urmărirea penală este obligatorie pentru procuror şi el trebuie să facă efectiv ancheta”.
Afirmaţie parţial falsă
Realitate. Potrivit NCPP, art.56, sunt destul de puţine cazuri, şi acelea reglementate de lege- prin infracţiuni şi competenţe, în care urmărirea penală nu se efectuează în mod obligatoriu de procuror. Comparaţie nerelevantă menită să inducă în eroare.
*Despre resurse cerute de DNA
Î: Aţi cerut resurse şi nu vi s-au acordat?
13. LCK: “Am cerut, sigur că da. Anul trecut am făcut o solicitare la MJ. Am cerut şi resurse materiale şi umane. Din totalul resurselor pe care le-am cerut, am primit un număr de 40 de posturi de poliţişti. Eu am făcut cel puţin 5 reveniri la MJ...Reveniri avem din septembrie anul trecut. Ultima revenire e la începutul lunii iulie sau august către MJ, unde am adus la cunoştinţă această situaţie însă...”
LCK:”Deci este foarte greu cu aceste resurse limitate să reuşim să menţinem acelaşi ritm. Cum era poate în 2014 sau 2013.
Cât aţi cerut în total, cât aţi spus că aveţi nevoie?
Iniţial am cerut 120 de poliţişti, am primit 40.”
Afirmaţii confuze, parţial false.
Realitate. Încă din Martie 2016, DNA a primit, potrivit declaraţiilor Laurei Codruţa Kovesi, o suplimentare de încă 40 de poliţişti. DNA nu ceruse 120, ci 130 de poliţişti şi resurse materiale de încă 10 milioane de euro. La sfârșitul anului 2016, în total personalul poliției judiciare din DNA era format din 249 polițiști din totalul de 260 posturi prevăzute în organigramă. Aşadar, la finele lui 2016, mai existau doar 11 posturi în organigramă pentru angajarea de poliţişti.
La finalul lui 2015, DNA avea 218 poliţişti, la finalul lui 2014- DNA avea 187 de poliţişti, la finalul lui 2013- DNA avea 168 de poliţişti. Aşadar, mergând pe comparaţia procurorului şef, din 2013 până în 2016 inclusiv, resursele DNA nu au fost limitate, ci au crescut în timp, cu 81 de poliţişti.
*Despre protocoalele de colaborare cu SRI
Î: Duce instituţia lipsa protocoalelor de colaborare cu SRI între altele?
14. LCK:“N-are nicio legătură protocoalul de colaborare. În acest moment, avem nişte dispoziţii legale pe care trebuie să le respectăm. Din punct de vedere tehnic, noi respectăm în totalitate dispoziţiile legale, problema e că ducem lipsă de resurse. Sunt anumite activităţi şi vă dau un exemplu. Cu supravegherea operativă cum o numim noi, dar în termeni populari este acel filaj. Câteodată ai nevoie de filaj. Să vezi o persoană când se deplasează dintr-oparte în alta.Vă daţi seama că trebuie resurse umane şi materiale să poţi să faci această activitate pe care noi nu o desfăşuram. ”
Î: Deci duceţi sau nu lipsa acelor protocoale?
LCK: “Sigur că da, sigur că da, sigur.”
Afirmaţii contradictorii. De la “N-are nicio legătură protocoalele de colaborare” până la “Sigur, sigur că da, sigur” că ducem lipsa protocoalelor de colaborare.
*Despre ancheta pe OUG 13
15. LCK: “Numai un pic. Că aş vrea să lămuresc aici cu OUG 13. Da, mi-am asumat pentru că eu din punct de vedere al atribuţiilor pe care le am. Una din atribuţii este să verific legalitatea actelor din DNA şi să mă asigur că toţi procurorii respectă legea. Şi din această perspectivă a faptului că noi am respectat legea în tot ce a însemnat acel dosar, din acel punct de vedere, în acea sedinţă, am spus că noi ne-am asumat acest lucru şi că tot ceea ce s-a întâmplat a fost legal. La acest lucru m-am...”
Î: Asumarea nu ar însemna în momentul de faţă şi asumarea consecinţelor? Pentru că s-a rostogolit...
LCK: “Asumarea înseamnă tot ce îţi asumi (sic!). Inclusiv din momentul înregistrării până s-a dat soluţia, tot ce s-a întâmplat în acel dosar eu am cunoscut ca şef. Am considerat şi consider în continuare că nu s-a întâmplat nimic nelegal, că procurorii au respectat legea în tot ceea ce s-a făcut şi din această perspectivă, în cadrul şedinţei, am spus că ne-am, mi-am asumat şi îmi asum în continuare tot ceea ce s-a întâmplat acolo.”
Afirmaţie falsă
Realitate. O decizie nu mai poate fi considerată legală atunci când CCR a stabilit pentru toate instituţiile statului că a încălcat 3 alineate din legea fundamentală. Decizia CCR nr 68 din 27 Februarie 2017: În numele legii, CCR a decis că acţiunea DNA , prin care şi-a arogat atribuţia de a verifica legalitatea şi oportunitatea unui act normativ, a încălcat competenţele constituţionale ale Guvernului şi Parlamentului, prevăzute la art 115 alin 4 şi 5 din Constituţie şi competenţele Curţii Constituţionale, prevăzute la art 146 lit din Constituţie. Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie pentru toate instituţiile statului.
