Premium
Pentru a-și asigura învestirea și a evita alegerile anticipate, liderul socialist a sugerat că ar putea pronunța o amnistie pentru separatiștii catalani condamnați sau inculpați. O poziție care divide țara
Până acum, Pedro Sánchez a avut mereu noroc: intrus și dușman al aparatului socialist, a devenit secretarul general al Partidului Socialist; a fost premier în două guverne succesive, partidul său fiind în minoritate; este potențial câștigător al alegerilor legislative generale de la sfârșitul lunii iulie, chiar dacă partidul său nu a ieșit pe primul loc, relatează Liberation citat de rador radio romania.
Sánchez pregătește o mișcare care i-ar permite numirea ca premier și deci un nou mandat, deși pericolele colaterale continuă să iasă la iveală.
Această nouă mișcare de maestru are un nume: amnistia. Cu alte cuvinte, o grațiere judiciară pentru toți cei condamnați sau inculpați în contextul referendumului de autodeterminare din Catalonia din toamna lui 2017.
Sánchez a recunoscut această cerere explicită din partea separatiștilor catalani, iar cel mai radical grup al acestora, Junts – al cărui lider, Carles Puigdemont se află în Belgia, fugind de justiția spaniolă – i-a promis sprijinul celor șapte deputați ai săi din Parlamentul Național. Necazul este că această potențială concesie stârnește reacții pasionale în toată țara. Acest lucru este dovedit de protestul zecilor de mii de oameni ieșiți pe străzile Barcelonei duminică, 8 octombrie, împotriva a ceea ce ei consideră a fi o „trădare” a socialiștilor față de pactul democratic: „Nu în numele meu. Nici amnistia, nici autodeterminarea”, este principalul slogan al demonstranților. Câțiva lideri socialiști, printre care și fostul premier Felipe González, și-au făcut publică repulsia față de „această abandonare a suveranității”, pentru a folosi cuvintele acestuia din urmă.
Deocamdată, Pedro Sánchez nu a recunoscut nimic oficial.
Însă, săptămâna trecută, la Granada, el a spus clar că este dispus să exercite „generozitatea statului spaniol” cu scopul de a recupera „buna conviețuire” între Spania și Catalonia. Știe că, fără acest compromis, nu va putea fi investit și va trebui să accepte o revenire la urne la începutul anului viitor. Cu separatiștii catalani de la Junts și, de asemenea, cu cei din Esquerra (care guvernează la Barcelona), este un poker cu ochii închiși, pe un fundal de neîncredere reciprocă: ei cer promulgarea urgentă a legii și interzicerea negocierilor până la oficializarea amnisitiei.
Tabăra socialistă, la rândul ei, încearcă să câștige timp promițând că va implementa această legislație cu puțin timp înainte de dezbaterea de învestitură și că o va pune în aplicare abia după ce viitorul executiv va prelua mandatul.
Dacă ar intra în vigoare, amnistia ar fi cu siguranță un șantier imens și incert. „De unde începe /amnistierea/? Unde se termină? La cine se va referi?” se întreabă fondatorul El País, Juan Luis Cebrián. Potrivit organizației secesioniste catalane Omnium Cultural, aceasta ar pune capăt sutelor de proceduri judiciare și ar absolvi 1.432 de persoane, dintre care 113 deja condamnate, 387 în proces de condamnare și restul cu sancțiuni administrative. Ca să nu mai spun că astăzi, nimeni nu știe dacă această amnistia ar putea fi sau nu trunchiată sau chiar blocată de judecătorii instanței supreme.
„Act criminal”
Violența dezbaterilor stârnite demonstrează că experiența traumatizantă din toamna lui 2017, când liderii secesionişti au declarat independența Cataloniei, nu a fost încă digerată. Ideea de a face uitat „procesul” (denumire dată procedurilor care au dus la independență) provoacă respingerea unei mari părți a opiniei publice spaniole. Potrivit unui sondaj al Institutului 40dB, 48% dintre spanioli refuză această tranzacție politică și sunt în favoarea repetării alegerilor, față de 30% adepți. Detractorii subliniază că, având ca unic scop înscăunarea liderului socialist, Spania este pusă să recunoască că a greșit, chiar dacă, așa cum spune politologul José Álvarez Junco, „separațiștii sunt cei care au încălcat Constituția cu referendumul lor unilateral”.
Liderul opoziției conservatoare, Alberto Núnez Feijóo, vede acest lucru drept un „act de trădare” din partea socialiștilor, deoarece, în ochii lui, amnistia ar fi o „concesie făcută unor privilegiați care exercită șantaj politic”. Mai multe personalități de stânga s-au alăturat acestui concert de proteste furioase. „Aceasta echivalează cu a te supune unui fugar rebel [Carles Puigdemont, nota editorului]. Este rușinos, imoral și, mai rău, stupid”, scrie Juan Luis Cebrián. „Amnistia vine de la amnezie, presupune uitarea infracțiunilor”, adaugă istoricul Manuel Torres Aguilar.
În tabăra pro-independență, lucrurile nu sunt văzute din același unghi: „Este un instrument al statului de drept”, crede președintele Omnium Cultural, Xavier Antich. ”Este o abordare democratică a unui conflict politic”.
Pedro Sánchez are la dispoziție două luni, până pe 27 noiembrie, pentru a-și convinge trupele.
