Premium
Doctorul Radu Paraschiv a declarat într-un interviu acordat 360MEDICAL.ro că alegerea tratamentului conservator nu reprezintă o greșeală în cazul anumitor pacienți: cei cu leziuni parțiale de ligament încrucișat și fără semne de instabilitate a genunchiului. Aceeași situație este și pentru cei care au leziuni complete, dar fără semne de instabilitate în timpul efectuării activităților zilnice.
Specialistul consideră că abordarea nechirurgicală este de preferat și în cazul celor cu un stil de viață sedentar, dar și la copii. Acesta atrage atenția asupra faptului că pacienții care nu optează pentru tratamentul chirurgical pot să se confrunte cu leziuni secundare, spre exemplu leziuni meniscale, din cauza episoadelor repetitive de instabilitate.
Genunchiul nostru este stabilizat de ligamente. Patru principale – două colaterale (medial și lateral) și două încrucișate (anterior și posterior). Ultimele două se intersectează în interiorul articulației genunchiului sub forma unui X, de unde provine și denumirea de ligamente încrucișate. Unul anterior, unul posterior.
Ce duce la ruperea ligamentelor?
Cel mai frecvent, leziunea apare în urma unei pivotari forțate a genunchiului cu piciorul fixat pe sol, a unor opriri și decelerări bruște sau schimbări de direcție. În cazul ruperii ligamentului anterior.
În cazul celui posterior, uneori, chiar și un pas făcut greșit poate să ducă la o leziune a ligamentului încrucișat posterior. Dar, în cele mai multe situații pivotările, hiperextensiile, accidentările cu impact puternic la nivelul anterior al genunchiului duc la acest tip de leziune.
În cazul unei leziuni a ligamentului încrucișat anterior (LIA) pentru a reduce edemul (umflătura) și durerile, protocolul RICE trebuie aplicat cât mai rapid. Ce înesmnă RICE:
REST – repausul este necesar pentru reducerea edemului;
ICE – aplicare de gheață câte 20 de minute, din 2 în 2 ore;
COMPRESSION – aplicarea unei fașe elastice la nivelul genunchiului;
ELEVATION – piciorul trebuie ținut cât mai mult ridicat de la nivelul solului.
Aplicarea acestui protocol este necesară în cazul oricărui pacient, indiferent de indiciația ulterioară a medicului: tratament nechirurgical (ortopedic) sau chirurgical.
Când nu e nevoie de operație?
Alegerea tratamentului conservator nu este o greșeală în cazul anumitor pacienți: cei cu leziuni parțiale de ligament încrucișat și fără semne de instabilitate a genunchiului.
La fel și pentru cei care au leziuni complete, dar fără semne de instabilitate în timpul efectuării activităților zilnice, și mă refer aici la pacienți care nu practică sport de performanță, în special sporturi de contact. Abordarea nechirurgicală este de preferat și în cazul celor cu un stil de viață sedentar, dar și la copii.
Tratamentul nechirurgical presupune un program de fizio-kinetoterapie intens pentru a obține o mobilitate normală a genuchiului și o tonifiere a musculaturii.
La indicația medicului ortoped se poate folosi și o orteză mobilă de genunchi. Totuși, în cazul pacienților ce nu optează pentru tratamentul chirurgical pot apărea leziuni secundare, spre exemplu leziuni meniscale, din cauza episoadelor repetitive de instabilitate.
Când e nevoie de operație?
Tratamentul chirurgical reprezintă “gold standard-ul” leziunilor ligamentului încrucișat anterior și este singura variantă terapeutica pentru stabilizarea genunchiului și prevenția leziunilor datorate instabilității: leziuni de cartilaj, leziuni de menisc etc.
Recomandarea tratamentului chirurgical se adresează sportivilor de performanță și pacienților activi – în special celor care practică sporturi ce implică sărituri si pivotări, cei ce au multiple leziuni la nivelul genunchiului, de exemplu leziune ligament încrucișat anterior și ligament încrucișat posterior sau leziune de menisc.
Operația în cazul leziunilor de ligamente are ca scop să redea funcționalitatea genunchiului, dar și să prevină alte leziuni care ar putea să-și facă apariția ca urmare a instabilității genunchiului. Practic, după intervenția chirurgicală și perioada de recuperare, pacientul o să aibă exact aceeași mobilitate ca înainte de a avea ruptura de ligament.
Reconstrucția de ligament încrucișat posterior presupune înlocuirea ligamentului rupt cu o grefă de țesut. Grefa se va transforma practic în timp într-un nou ligament (proces de ligamentizare). Grefa poate fi obținută din mai multe surse.
De primă intenție aleg ca cea mai bună sursă pentru grefare tendoanele mușchilor semitendinos și gracilis, iar pentru revizie aleg tendon rotulian – BTB (Bone Tendone Bone).
Operația se face cu incizii de mici dimensiuni, sub control artroscopic. Este minim invazivă. Beneficiile sunt reprezentate de: durere diminuată, spitalizare diminuată, timp mai rapid de recuperare.
În cazul intervenției chirurgicale, externarea se face după aproximativ 2 zile. Recuperarea totală durează până la 6 luni, în mod normal.
În cazul sportivilor de performanță durează mult mai puțin pentru că întoarcerea la activitate este extrem de importantă pentru ei și de aceea sportivii au parte de proceduri intensive de recuperare. Astfel, procesul lor de recuperare poate să dureze 2-3 luni.
