DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Studiu Franța: 100.000 de decese au fost evitate datorită politicilor de limitare a libertăților

IBTimes UK
Turnul Eiffel, jandarmi/militari

„Nimic nu este atât de periculos ca un prieten ignorant”, scrie Jean de La Fontaine, cel care cu siguranță ar fi ironizat erorile guvernării în timpul crizei sănătății. Cunoaștem fabula cu „ursul și iubitorul de grădini”: animalul vrea să alunge o muscă de pe nasul prietenului său, dar îi zdrobește craniul cu o piatra – crezând ca face bine. Prin urmare, totul începe cu intenții bune: iadul, se spune, ar fi pavat cu ele, scrie smartradio.ro

Remediul ar putea fi mai rău decât boala – este obiectul demonstrației GenerationLibre. Într-un studiu publicat de grupul de reflecție, efectele blocajelor succesive sunt măsurate în numărul de ani de viață câștigați sau pierduți: „scopul nu este să spunem dacă țara ar trebui sau nu să fie închisă”, avertizează CEO-ul GenerationLibre, economistul Maxime Sbaihi, „dar să propunem o primă încercare de a evalua consecințele carantinei asupra economiei și sănătății. Opoziția celor două nu are niciun sens, deoarece sunt strâns legate: atunci când situația economică se deteriorează, persoanele cu venituri în scădere își pierd și speranța de viață”.

500.000 de ani de viață salvați

Studiul se desfășoară în două etape, pentru a modela efectele benefice pe de o parte și efectele nocive pe de altă parte, și apoi a compara cele două scale ale balanței. În ceea ce privește „anii de viață câștigați”, sunt calculați pe baza unui „model de agent” pe care epidemiologul Henri Leleu îl detaliază în Le Figaro. Modelul constă în studierea în efectului unei reduceri a interacțiunilor sociale asupra circulației virusului, prin analizarea unei populații considerate reprezentative și prin simularea interacțiunilor normale (la școală, seara, în locuri publice, conform obiceiurilor fiecărei grupe de vârstă). Transmiterea virusului este apoi studiată pe baza parametrilor epidemiologici publicați de Institutul Pasteur, iar modelul se compară apoi cu situația trăită de la lună la lună, de la începutul crizei. Luând în considerare adaptarea comportamentului, modelul stabilește că aproximativ 100.000 de decese au fost evitate datorită politicilor de limitare a libertăților – este „estimarea cea mai ridicată”, precizează Henri Leleu. Rămâne să comparam cifra cu speranța medie de viață a persoanelor care au murit din cauza Covid-19: ea se obține prin încrucișarea datelor privind vârsta decedaților (în medie 81 de ani), precum și comorbiditățile lor. Prin urmare, în medie, oamenii uciși de boală ar fi putut trăi cu 5 ani mai mult. Dacă izolarea a făcut posibilă salvarea a 100.000, atunci 500.000 de ani de viață ar fi cruțați de politica de sănătate pusă în aplicare.

Henri Leleu adaugă că cifra obținută este o estimare rezonabilă, obținută printr-o abordare dinamică, care se află într-un punct de mijloc între studii mai severe în ceea ce privește eficacitatea reală a carantinei (o estimare bazată pe datele observaționale din Africa de Sud avea doar 20.000 de decese evitate) și altele mult mai îngăduitoare (cel publicat în revista Nature de cercetătorii de la Imperial College a numărat 245.000, dar neglijează, potrivit lui Henri Leleu, „faptul că, în absența carantinei impuse, indivizii și-ar fi reglat oricum comportamentul în fața riscului de a fi infectați și ar fi restricționat interacțiunile lor sociale în mod voluntar”).

Un alt punct interesant al analizei este precizarea referitoare la faptul că „mai multe studii constată absența unei legături între severitatea restricțiilor și rata mortalității”: fără a trage concluzii pripite, „restricțiile nu pot explica eterogenitatea ratelor de deces” de la o țară la alta.

1.200.000 de ani de viață sacrificați

Pe de altă parte, efectele nocive ale îzolării sunt evaluate prin impactul restricțiilor asupra economiei și, în consecință, asupra nivelului de venit al populației. Primul fundament care stă la baza modelului utilizat este ideea, susținută în mod repetat de economiști și de date statistice, conform căreia speranța de viață este direct corelată cu nivelul venitului mediu. Acest lucru este exprimat clar în graficul de mai jos, obținut din datele INSEE în 2018.

„Decizia politică de a impune restricții stricte a provocat în 2020 cea mai gravă recesiune economică din perioada postbelică”, susține politologul Kevin Brookes, director de studii al GenerationLibre, amintind că, potrivit INSEE, „un sfert din familii au declarat că situația lor financiară s-a deteriorat de la începutul izolării”. Efecte care vizează mai mult angajații din sectorul privat și lucrătorii independenți decât pensionarii și funcționarii publici; dar, mai presus de toate, pe tineri, ale căror venituri au scăzut cu 5-10% între 2019 și 2020. Potrivit studiului, 5 milioane de persoane au suferit pierderi ale veniturilor de la prima izolare, iar 1 milion au sărăcit, conform asociațiilor de ajutor Secours Catholique.

În funcție de durata acestei degradări bruște (și, prin urmare, de eficacitatea politicilor de redresare, reintegrare și ocupare a forței de muncă care vor fi puse în aplicare), apar mai multe scenarii: cel mai probabil, conform autorilor, este cel în care această pierdere de venit s-ar ameliora după 5 ani. În consecință, ținând seama de impactul acestei schimbări asupra speranței de viață a persoanelor în cauză, aproximativ 1.200.000 de ani de viață s-ar fi pierdut, prin urmare, ca efect al încetinirii economice și al sărăcirii.

„Studiul nostru face presupuneri și nu ia în considerare anumite efecte indirecte, în special psihologice, ale închiderii asupra speranței de viață”, precizează Kevin Brookes. Nici nu ține cont cu adevărat de limitarea accesului la educație, care ar putea să fie dezavantajați atunci când intră pe piața muncii.

Maxime Sbaihi spune că lucrarea nu intenționează să „ofere o evaluare definitivă” a efectelor carantinei hotărâte de guvern, ci „să contribuie la crearea unui barem de evaluare și modelare”, de care, „duc lipsă factorii decizionali”: „Sper că vor exista ulterior alte evaluări, mai precise, care vor alimenta dezbaterea, dar cu condiția să luăm reflexul de a analiza în continuare consecințele pe termen lung ale alegerilor noastre politice”, concluzionează el.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.