Premium
În Canada, Noua Zeelandă sau SUA pasagerii au drepturi mai avantajoase decât cetățenii UE, arată un raport al Curții europene de Conturi, care a propus Comisiei o serie de îmbunătățiri ale legislației, potrivit Mediafax.
În Canada operatorii de transport nu pot, pentru zborurile interne, să oblige persoanele cu handicap grav care călătoresc cu un însoțitor sau care au ele însele nevoie de un loc suplimentar să plătească un bilet în plus. În Europa, nu există nicio normă la nivelul de ansamblu al UE și depinde de legislația națională dacă însoțitorii trebuie să cumpere bilet.
În Noua Zeelandă, în cazul zborurilor interne, pasagerii care utilizează transportul aerian au dreptul la despăgubiri care pot fi de până la de zece ori mai mari decât prețul biletului. Ratele fixe oferite de UE ca despăgubire sunt de 250 de euro, de 400 de euro sau de 600 de euro, în funcție de distanța de zbor.
În SUA, despăgubirea în caz de întârziere cauzată de refuzul la îmbarcare este mai mare decât în UE, ridicându-se până la 1 158 de euro (1 350 de dolari americani), în funcție de destinație și de durata totală a întârzierii. Un alt beneficiu oferit este asistența în timpul întârzierilor pe pistă: situațiile în care pasagerilor nu le este permis să coboare din avion. Operatorii de transport trebuie să ofere o gustare și apă potabilă în cel mult două ore de la plecarea sau sosirea avionului la poartă.
În Europa, studiul prezintă cazuri în care pasagerii au primit, în cazul unei călătorii ratate, doar o „băutură servită din curtoazie”. Un alt caz este cel al unei persoane cu deficiențe de vedere care a fost uitată la poarta de îmbarcare, iar în timpul zborului nu a primit niciun fel de asistență de la însoțitorii de zbor, deși avea bastoul alb și solicitase asistență la rezervarea biletului.
Rezultatul studiului evidențiază că ”pasagerii dispun de numeroase drepturi în UE, dar întâmpină în continuare dificultăți la exercitarea acestora”. Raportul confirmă faptul că drepturile pasagerilor sunt bine reglementate, iar legislația în domeniu este de succes. Totuși, problemele pe care europenii le întâmpină nu sunt din cauza legislației, ci a lipsei de informare a pasagerilor și a măsurilor luate de aceștia în vederea obținerii compensațiilor.
Documentul mai arată că propunerea Comisiei de a reduce costul compensațiilor pe care companiile aeriene trebuie să le ofere pasagerilor, respectiv creșterea perioadei de întârziere de la 3 la 5 ore, s-a bazat doar pe informații insuficiente pe care Comisia le-a primit de la companiile aeriene, propunerea devenind irealistă.
Studiul Curții Europene de Conturi arată că agențiile care se ocupă cu obținerea despăgubirilor în numele pasagerilor îi fac pe pasageri conștienți de drepturile lor. Subliniază, de asemenea, cazuri în care pasagerii au fost ignorați și refuzați de companiile aeriene până în momentul intervenției agențiilor specializate în obținerea compensațiilor.
”Două treimi dintre pasageri nu-și cer drepturile pentru că ei consideră că nu vor avea succes în acest demers sau nu știu ce drepturi au”, spune Christian Nielsen, președinte Asociației pentru drepturile pasagerilor (APRA).
„Zborul meu a fost anulat cu o zi înainte de plecare, fără nicio justificare. Mi s-a emis automat (fără acordul meu) un alt bilet. Cu noul zbor, am ajuns la destinație cu 3,5 ore mai târziu. Am depus o plângere la compania de transport aerian, dar mi-au răspuns că nu aveam niciun drept la despăgubire. De fapt, nu îmi cunoșteam drepturile și deci nu am solicitat cei 250 de euro, ci orice tip de despăgubire de ordin „general”. În urma acestei experiențe, am efectuat o cercetare adecvată și am aflat că aveam, într-adevăr, dreptul la despăgubire și că ar fi trebuit să fiu informat cu privire la celelalte drepturi. Am scris din nou operatorului de transport citând din regulament și din jurisprudență și, în cele din urmă, am fost despăgubit cu 250 de euro”, povestește un călător.
În Europa, ratele despăgubirilor în caz de întârziere conform drepturilor pasagerilor care utilizează transportul aerian, stabilite în 2004, sunt de 250 de euro (313 euro actualizați cu inflația) pentru o distanță parcursă de cel mult 1.500 de km, de 400 de euro (500 de euro actualizați) pentru distanțe între 1.500 și 3.500 de km și de 600 de euro (751 de euro actualizați cu inflația) pentru distanțe mai mari de 3.500 km.
Pentru a asigura o protecție mai bună a pasagerilor în timpul perturbărilor călătoriilor, Comisia ar trebui, până la sfârșitul anului 2020, să emită linii directoare suplimentare sau orientări echivalente care să definească standardele minime privind informațiile care trebuie furnizate pasagerilor care se confruntă cu perturbări ale călătoriei, precum și obligațiile operatorilor de transport de a oferi redirecționarea, inclusiv de a recurge la transportatori alternativi, arată raportul, care mai propune un set important de măsuri pentru protecția pasagerilor, indiferent de transportator – aerian, naval, pe calea ferată.
