Într-o postare pe LinkedIn, Tănase Stamule, decanul Facultății de Administrarea Afacerilor din cadrul ASE și membru al Partidului Național Liberal, a abordat un subiect intens dezbătut în spațiul public: diferența dintre salariile medii din sectorul public și cel privat. Stamule atrage atenția asupra unei manipulări frecvente în discuțiile publice legate de acest subiect, subliniind că această comparație este adesea eronată și înșelătoare.
Studiile superioare și grila de salarizare
Primul argument prezentat de Stamule este acela că majoritatea covârșitoare a angajaților din sectorul public, aproximativ 95%, dețin studii superioare, ceea ce implică automat o grilă de salarizare mai ridicată. În contrast, media salariului din sectorul privat include și angajații cu studii medii sau fără studii superioare, care, în mod firesc, au salarii mai mici. Statul a externalizat, în ultimii ani, majoritatea joburilor care necesitau studii medii, ceea ce contribuie la această disparitate salarială.
Categoriile cheie din sectorul public
Stamule evidențiază, de asemenea, că există trei categorii de angajați în sectorul public – medicii, profesorii și angajații din ordine publică, apărare și justiție – care reprezintă 60% din totalul angajaților statului și care beneficiază de o grilă salarială mai mare. Aceste profesii sunt esențiale pentru funcționarea societății, iar remunerația corespunzătoare este necesară pentru a atrage și reține personal calificat.
Impactul creșterii salariale din învățământ
Un alt punct central al argumentației lui Stamule este creșterea semnificativă a salariilor din învățământ în ultimul an, cu aproximativ 50%, ceea ce a contribuit substanțial la creșterea diferenței salariale dintre sectorul public și cel privat. Această creștere a fost necesară pentru a atrage tinerii absolvenți către cariera didactică, având în vedere că, anterior, salariul de intrare în sistem era de doar 2.500 de lei, considerat insuficient pentru a motiva candidați bine pregătiți.
O comparație irelevantă și incorectă
În concluzie, Stamule subliniază că, deși există și angajați în sectorul public care nu își justifică salariile, atâta timp cât sistemele de sănătate și educație rămân publice, comparația dintre salariile din sectorul public și privat nu doar că este irelevantă științific, dar este și incorectă din punct de vedere moral. El atrage atenția asupra necesității de a aborda cu responsabilitate și discernământ aceste diferențe, în loc să se facă comparații simpliste care nu reflectă realitatea complexă a sistemului de salarizare din România.
Postarea integrală a lui Tănase Stamule:
„Observ zilele acestea o manipulare legată de diferența dintre salariul mediu de la stat vs salariul mediu din privat și cum a crescut această diferență cu 20%. O să enumăr câteva argumente pentru care nu e corect să comparăm mere cu pere și de ce acest tip de analiză nu este relevant:
1. 95% din angajații de la stat au studii superioare și implicit o grilă de salarizare mai ridicată. În ultimii ani statul a externalizat cele mai multe job-uri cu studii medii fiindcă nu mai putea atrage forța de muncă. Atunci când se face media salariului la privat se includ și toți cei cu venitul minim, în general fără studii superioare care au în mod firesc salarii mai mici.
2. Statul are trei categorii de angajați care reprezintă 60% din propriul personal și care are o grilă mare de salarizare. Aici intra medicii, profesorii și angajații din ordine publica, apărare și justiție. Aceste categorii e firesc să fie bine plătite fiindcă altfel nu am putea funcționa ca societate.
3. Creșterea de diferența între privat si stat a venit în ultimul an din creșterea cu aproximativ 50% a salariilor din invătământ, domeniu care reprezintă o treime din angajații statului. Aici au crescut salariile de intrare in sistem de la 2500 de lei la 4000 de lei ducând media astfel mult mai dus. Dacă cineva își imaginează ca se puteau atrage absolvenți buni cu 2500 de lei înseamnă că trăieste în altă Românie.
Desigur că există o grămadă de angajați la stat care nu își merită salariile și care ar putea livra servicii publice mai bune însă atâta timp cât învățământul și sănătatea vor fi sisteme publice atunci comparația dintre grilele de salarizare de la stat vs privat este irelevanta științific și incorectă moral.”
Comentează