Teoria tradidiționala emisă prima dată de Aristotel, confor căreia oamenia ar poseda cinci simțuri, este demontată de știința modernă.
Blocați în fața ecranelor toată ziua, ne ignorăm adesea simțurile dincolo de sunet și vedere. Și totuși, acestea sunt mereu la lucru. Când suntem mai alerți, simțim suprafețele aspre și netede ale obiectelor, rigiditatea umerilor, moliciunea pâinii.
Dimineața, putem simți furnicăturile pastei de dinți, auzi și simți apa curgătoare la duș, mirosi șamponul și, mai târziu, aroma cafelei proaspăt preparate.
Teoria lui Aristotel
Aristotel ne-a spus că există cinci simțuri. Dar ne-a spus și că lumea este alcătuită din cinci elemente, iar noi nu mai credem asta. Iar cercetările moderne arată că este posibil să avem de fapt zeci de simțuri.
Aproape toată experiența noastră este multisenzorială. Nu vedem, nu auzim, nu mirosim și nu atingem în fragmente separate. Ele apar simultan într-o experiență unificată a lumii din jurul nostru și a noastră înșine.
Ceea ce simțim afectează ceea ce vedem, iar ceea ce vedem afectează ceea ce auzim. Diferitele mirosuri din șampon pot afecta modul în care percepem textura părului. Parfumul trandafirilor face ca părul să pară mai mătăsos, de exemplu.
Mirosurile din iaurturile cu conținut scăzut de grăsimi le pot face să se simtă mai bogate și mai groase pe palat, fără a adăuga mai mulți emulgatori. Percepția mirosurilor în gură, care urcă spre pasajul nazal, este modificată de vâscozitatea lichidelor pe care le consumăm.
Noile cercetări
Colaboratorul meu de lungă durată, profesorul Charles Spence de la Laboratorul Crossmodal din Oxford, mi-a spus că colegii săi din neuroștiințe cred că există între 22 și 33 de simțuri.
Acestea includ propriocepția, care ne permite să știm unde se află membrele noastre fără să ne uităm la ele. Simțul nostru de echilibru se bazează pe sistemul vestibular al canalelor auditive, precum și pe văz și propriocepție.
Un alt exemplu este interocepția, prin care simțim schimbări în propriul corp, cum ar fi o ușoară creștere a ritmului cardiac și senzația de foame. De asemenea, avem un sentiment de acțiune atunci când ne mișcăm membrele: un sentiment care poate dispărea la pacienții cu accident vascular cerebral, care uneori chiar cred că altcineva le mișcă brațul.
Există sentimentul de proprietate. Pacienții cu accident vascular cerebral simt uneori că brațul lor nu este al lor, de exemplu, chiar dacă pot simți în continuare senzații în el.
Unele dintre simțurile tradiționale sunt combinații ale mai multor simțuri. Pipăitul, de exemplu, implică durere, temperatură, mâncărime și senzații tactile. Când gustăm ceva, experimentăm de fapt o combinație a trei simțuri: pipăitul, mirosul și gustul – sau gustația – care se combină pentru a produce aromele pe care le percepem în alimente și băuturi.
Gustația acoperă senzațiile produse de receptorii de pe limbă care ne permit să detectăm sarea, dulcele, acrul, amarul și umami (sărat). Dar menta, mango, pepene galben, căpșună, zmeură?
Nu avem receptori de zmeură pe limbă și nici aroma de zmeură nu este o combinație de dulce, acru și amar. Nu există o aritmetică a gustului pentru aromele de fructe.
Le percepem prin funcționarea combinată a limbii și a nasului. Mirosul este cel care contribuie în mare parte la ceea ce numim degustare.
Totuși, aceasta nu este inhalarea mirosurilor din mediu. Compușii odoranți sunt eliberați pe măsură ce mestecăm sau sorbim, călătorind de la gură la nas prin faringele nazal din spatele gâtului.
Și atingerea joacă un rol, legând gusturile și mirosurile și stabilind preferințele noastre pentru ouăle moi sau tari și pentru textura catifelată și luxoasă a ciocolatei.
Văzul este influențat de sistemul nostru vestibular. Când vă aflați la bordul unei aeronave, la sol, priviți în josul cabinei. Priviți din nou când sunteți în urcare.
Vi se va „părea” ca și cum partea din față a cabinei ar fi mai înaltă decât dumneavoastră, deși optic, totul este în aceeași relație cu dumneavoastră ca la sol. Ceea ce „vedeți” este efectul combinat al văzului și al canalelor auditive care vă spun că vă înclinați pe spate.
Reconsiderarea Simțurilor
Simțurile oferă o bogată gamă de cercetare, iar filosofi, neurocercetători și psihologi lucrează împreună la Centrul pentru Studiul Simțurilor de la Școala de Studii Avansate a Universității din Londra.
În 2013, centrul a lansat proiectul „Reconsiderarea Simțurilor”, condus de colegul meu, regretatul profesor Sir Colin Blakemore. Am descoperit cum modificarea sunetului propriilor pași poate face ca corpul să se simtă mai ușor sau mai greu.
Am aflat cum ghidurile audio din muzeul de artă Tate Britain, care se adresează ascultătorului ca și cum modelul dintr-un portret ar vorbi, permit vizitatorilor să-și amintească mai multe detalii vizuale ale picturii. Am descoperit cum zgomotul aeronavei interferează cu percepția noastră asupra gustului și de ce ar trebui să bei întotdeauna suc de roșii în avion.
În timp ce percepția noastră asupra săratului, dulcelui și acrișorului este redusă în prezența zgomotului alb, umami nu este, iar roșiile și sucul de roșii sunt bogate în umami. Aceasta înseamnă că zgomotul aeronavei va spori aroma savuroasă.
La cea mai recentă expoziție interactivă a noastră, „Senses Unwrapped” (Simțuri dezvelite), la Coal Drops Yard din King's Cross, Londra, oamenii pot descoperi singuri cum funcționează simțurile lor și de ce nu funcționează așa cum credem noi.
De exemplu, iluzia dimensiunii și greutății este ilustrată de un set de pietre de ondulat mici, medii și mari. Oamenii pot ridica fiecare dintre ele și pot decide care este cea mai grea. Cea mai mică pare cea mai grea, dar oamenii le pot așeza apoi pe un cântar de echilibrare și pot descoperi că au toate aceeași greutate.
Dar există întotdeauna o mulțime de lucruri în jurul tău care arată cât de complexe sunt simțurile tale, dacă te oprești doar o clipă pentru a le asimila pe toate. Așa că data viitoare când ieși afară sau savurezi o masă, ia-ți un moment pentru a aprecia modul în care simțurile tale lucrează împreună pentru a te ajuta să simți toate senzațiile implicate.
Comentează