Luminile enigmatice care au traversat cerul în anii 1940 și 1950, adesea catalogate drept fenomene aeriene neidentificate (UAP), ar putea avea o explicație neașteptată, legată de una dintre cele mai tulburătoare activități ale secolului XX: testele nucleare.
O analiză detaliată a datelor astronomice de arhivă și a mărturiilor martorilor oculari sugerează o conexiune profundă între aceste apariții misterioase și debutul erei atomice. Potrivit cercetătorilor, explozia tehnologiei nucleare ar fi lăsat urme vizibile chiar și pe cer, cu mult înainte ca omenirea să îndrăznească să cucerească spațiul.
„Descoperirile oferă dovezi empirice suplimentare privind validitatea fenomenului UAP și posibila sa legătură cu activitatea nucleară, adăugând date dincolo de simplele mărturii ale martorilor oculari,” explică medicul Stephen Bruehl de la Universitatea Vanderbilt din SUA și fiziciana teoreticiană Beatriz Villarroel de la Universitatea din Stockholm, Suedia.
Studiul lor deschide noi perspective asupra unui subiect învăluit în mister de decenii. Între anii 1949 și 1958, Observatorul Mount Palomar a derulat o inițiativă monumentală numită Palomar Observatory Sky Survey (POSS-I).
Acest proiect ambițios a cartografiat metodic întregul cer nordic, secțiune cu secțiune, folosind plăci fotografice din sticlă. Peste ani, cercetătorii au remarcat o ciudățenie în aceste arhive: anumite lumini înregistrate în datele POSS-I nu mai apăreau în observațiile ulterioare.
Aceste puncte de lumină, vizibile într-o imagine dar dispărute în următoarea, au fost denumite „tranzienți”. În mod tradițional, astronomii au atribuit aceste anomalii unor simple defecte ale plăcilor fotografice.
Însă, în ultimii ani, Beatriz Villarroel a preluat inițiativa prin proiectul VASCO (Vanishing and Appearing Sources during a Century of Observations), o cercetare amplă ce monitorizează schimbările pe cerul nopții pe parcursul unui secol de observații astronomice.
Un studiu anterior al echipei sale, din 2021, a concluzionat că defectele tehnice nu puteau explica în mod satisfăcător toate cazurile de tranzienți.
O nouă întrebare
Acest fapt a condus la o nouă întrebare: ar putea unele dintre aceste lumini misterioase să fie legate de fenomene antropice sau atmosferice, în special de testele nucleare la suprafață efectuate intens în anii 1950, dar și de numeroasele rapoarte despre UAP-uri din acea perioadă?
Pentru a răspunde, Bruehl și Villarroel au construit un set de date detaliat, înregistrând apariția tranzienților pe o perioadă de 2.718 zile.
Ulterior, au comparat aceste date cu toate testele nucleare la suprafață cunoscute, efectuate de puteri precum Statele Unite, Uniunea Sovietică și Marea Britanie, precum și cu rapoartele despre UAP-uri extrase din baza de date UFOCAT. Rezultatele s-au dovedit a fi surprinzătoare, scrie incredibilia.ro.
Tranzienții au apărut cu 45% mai des în zilele din jurul unui test nuclear, adică în ziua premergătoare și în cea următoare exploziei.
Cea mai puternică legătură a fost observată în ziua imediat următoare testului nuclear, când probabilitatea de apariție a unui tranzient a fost cu 68% mai mare decât în condiții normale.
Aceste descoperiri, publicate în revista Scientific Reports, nu oferă încă un mecanism explicativ pentru această corelație, dar sugerează cu tărie că fenomenele observate sunt reale, nu simple erori fotografice.
Dacă ar fi fost doar defecte ale plăcilor foto, aparițiile nu s-ar fi grupat cu o asemenea precizie în jurul unor evenimente specifice, cum ar fi exploziile nucleare. Studiul adaugă astfel o nouă dimensiune înțelegerii UAP-urilor și impactului activității umane asupra observării cerului.
Comentează