Premium
Foarte multe SF-uri sunt, sub o formă sau alta, meditații asupra societății. Lucrul acesta nu trebuie să ne mire. Orice autor poate, conform definițiilor genului, să inventeze un număr nelimitat de arme, nave spatiale și călătorii în timp. Diferența o face, adesea, modul în care scrie despre oameni și societate.
Astfel, SF-urile ajung să fie utopii, distopii, sau măcar opere care documentează societăți alternative influențate de condiții materiale diferite. Adeseori, ele au și coloratură ideologică. Star Trek a fost la vremea sa un promotor al drepturilor civile. Astăzi ni se pare normal să vedem sărutul căpitanului Kirk cu o negresă, dar pe vremea respectivă a fost o imagine revoluționară. Asta ca să nu mai vorbim despre relațiile sale sexuale cu femei extraterestre.
Seria Star Wars, din care tocmai a fost lansat al șaptelea film, este văzută ca fiind mai la dreapta, măcar în sensul că ne arată puterea oamenilor buni cu acces la arme. (Aici clasificarea este mult mai dificilă.)
The Expanse pare să fie genul de serial care descrie realități sociale și politice alternative. Pare.
Un amic a comparat The Expanse cu Battlestar Galactica. Asta m-a ajutat să îmi dau brusc seama de ce Galactica nu seamănă cu alte seriale asemănătoare: lipsa unei viziuni politice. Sigur, ceylonii au o perspectivă aparte, dar oameni sunt cumva plicticoși. Și democrația lor, și leadershipul lui Adama sunt lucruri pe care le-am mai văzut în alte filme. Ca să nu mai vorbesc despre discuțiile infinite între piloți.
The Expanse nu este nici el spectaculos din aceste puncte de vedere. Pământul și Marte se află într-un război rece. Marte pare să fie o democrație și Pământul o societate de facto elitistă. Și unii și alții se află într-un anume echilibru fragil în teritoriile centurii de asteroizi. Same-old, same-old.
Ceea ce salvează The Expanse este lipsa de pretenții și calitatea realizării. Serialul nu se vinde ca o epopee eroică și asta setează așteptările în mod corect. Pe această bază se remarcă modul în care realizatorii „cos” împreună peticele poveștii.
Avem "belters" care amintesc de Total Recall, un polițist gen „Alain Delon” (poate cu elemente de film noir?), un „rookie” tipic, prostituata cu suflet de aur, interogări ce aduc puțin aminte de Homeland si multe alte teme, pe care le veți recunoaște chiar dacă nu ați văzut prea multe SF-uri în viață. Și toate acestea fuzionează într-o poveste surprinzător de fluentă.
Așa că uiți de politică și te bucuri în liniște de acțiune. Nu toate SF-urile trebuie să fie politice, iar The Expanse este, deocamdată, un SF "de aventuri". Pe care îl recomand.
