Premium
Anul 2021 se anunță a fi unul complicat, în special din cauza pandemiei, care se poate prelungi sau chiar agrava, generând probleme economice și, implicit, instabilitate politică, avertizează influentul think-tank american Atlantic Council.
„Nu este numit „anul din iad” degeaba. Pandemia, genul de „lebădă cenușie” care este prezisă, dar niciodată identificată în timp, a venit în cele din urmă în 2020, agravată de adâncirea diviziunii politice și a tribalismului. Instituțiile internaționale au continuat să se fragmenteze, Statele Unite s-au retras din Organizația Mondială a Sănătății chiar în mijlocul pandemiei și s-au angajat într-un comportament obstrucționist în alte organizații multilaterale. (...)
Este tentant să spunem că, în 2021, nu poate fi decât mai bine. Dar vor exista și alte șocuri neprevăzute și nu vor lipsi riscurile. Bazându-ne pe ani de experiență în predicții la Consiliul Național de Informații al SUA, am evaluat cunoștințele și ne-am bazat pe cea mai bună judecată a noastră pentru a identifica primele zece riscuri din noul an pentru Statele Unite în special, dar cu implicații globale”, se arată în analiza Atlantic Council.
1. Criza COVID-19 se adâncește pe fondul distribuirii lente a vaccinurilor (risc mediu spre ridicat)
COVID-19 va continua să crească în Statele Unite, Uniunea Europeană (UE) și Rusia, ca o consecință a călătoriilor de vacanță, adunărilor de familie și a oboselii larg răspândite după pandemie, care se extinde probabil până în 2021. Mulți și-ar putea lăsa garda în jos în așteptarea primirii vaccinurilor. Distribuția vaccinului ar putea întâmpina probleme neașteptate de producție și logistice, extinzând calendarul imunizării în masă În Statele Unite, în special, sondajele arată că 42 la sută dintre americani nu vor accepta niciun vaccin, ceea ce ar putea reduce șansele de oprire a contagiunii până în a doua jumătate a anului 2021. Restricțiile internaționale de călătorie vor rămâne în vigoare pentru o mare parte a anului 2021, deoarece distribuția vaccinului în străinătate, în special în țările în curs de dezvoltare, va fi grea. De asemenea, virusul continuă să se răspândească și să sufere mutații, limitând eficacitatea vaccinului.
2. O președinție eșuată a lui Joe Biden (risc ridical)
Capacitatea lui Joe Biden de a guverna va fi limitată, mai ales dacă republicanii își păstrează conducerea Senatului. În ultimele sale zile, președintele Donald Trump îi face viața cât mai dificilă succesorului său. Sondajele arată că aproximativ 70% dintre republicani cred că alegerile au fost furate și că președinția Biden este nelegitimă. Trump ar putea fi un spin în coasta lui Biden în următorii patru ani, mai ales dacă va anunța o nouă candidatură la președinție. Între timp, progresiștii îl vor presa pe Biden din stânga, făcându-l să piardă sprijinul moderaților.
3. O nouă criză financiară mondială, determinată de datoriile publice (risc mediu)
Datoria globală, alimentată de cheltuielile de urgență pentru combaterea pandemiei de COVID-19, în special în economiile în curs de dezvoltare, explodează. Datoria totală a crescut cu 15 trilioane de dolari în 2020 și se așteaptă să ajungă la 365% din PIB-ul global până la sfârșitul anului. Fondul Monetar Internațional (FMI) a trebuit să acorde deja ajutor financiar determinat de pandemie către 81 de țări, iar fluxurile de capital către țările cu venituri reduse se estimează că vor scădea cu 700 miliarde dolari față de nivelurile din 2019. Economiile în curs de dezvoltare au nevoie de 7000 de miliarde de dolari pentru a rambursa datoria până la sfârșitul anului 2021. O astfel de situație financiară ar putea declanșa o altă criză financiară globală. Într-un efort de a stopa criza în creștere, Grupul celor 20 (G20) a creat un „cadru comun” (inclusiv China) pentru a gestiona reducerea datoriilor, dar reticența Congresului SUA de a aproba orice resurse noi pentru FMI ar putea submina eforturile G20.
4. Țările occidentale se luptă cu o redresare economică lentă (risc ridicat)
Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) au redus recent estimările lor inițiale pentru 2020 privind daunele economice provocate de COVID-19 în SUA și alte țări occidentale, dar cea mai mare parte a lumii nu se va întoarce la PIB-ul de dinainte de 2020 nici măcar până la sfârșitul anului 2021. Doar o singură economie majoră - China - va experimenta creștere semnificativă (aproape 2%) în 2020, ajungând la 10% până la sfârșitul anului 2021. Situația ar putea deveni mai gravă pentru Occident dacă există un stimul fiscal inadecvat. Mulți economiști cred că redresarea lentă a SUA din criza financiară din 2008 s-a datorat parțial retragerii premature a stimulului și accentului pus pe reducerea deficitului începând din 2010. În Europa, măsurile de austeritate post-2008 au exacerbat problema creșterii lente.
5. O nouă criză generată de Coreea de Nord (risc mediu spre ridicat)
Când vine vorba de abordarea amenințării nucleare din Coreea de Nord, Biden va moșteni abordările diplomatice eșuate ale ultimilor patru președinți. În ciuda celor trei întâlniri ale lui Trump cu Kim Jong-un, Coreea de Nord se mândrește acum cu un arsenal de arme nucleare și mai capabile, incluzând aproximativ douăzeci până la treizeci de bombe și rachete balistice intercontinentale care ar putea ajunge în curând pe continentul american. Noii președinți americani au fost întâmpinați până acum cu o provocare nord-coreeană sub forma unei rachete sau a unui test nuclear. Așteptați unul în primul trimestru al președinției lui Biden. O astfel de demonstrație va duce la presiuni asupra lui Biden în mass-media și în Congres pentru a face ceva, ridicând tensiunile și conducând probabil la o pseudo-criză care ar putea scăpa de sub control.
6. O intensificare a conflictului SUA-Iran (risc scăzut spre mediu)
Asasinarea principalului om de știință din domeniul nuclear din Iranului, precum și posibilă concentrare a sancțiunilor de către Trump înainte de a părăsi funcția ar putea lăsa relații și mai deteriorate cu Iranul, împiedicând speranța lui Biden de a relua acordul nuclear. În Iran, există o furie larg răspândită împotriva Statelor Unite și a Europei și o dezbatere cu privire la următorii pași înainte de alegerile prezidențiale programate pentru iunie. În cazul în care liderul suprem Ayatollah Khamenei își va îndeplini promisiunea de a riposta - împotriva Israelului, Emiratelor Arabe Unite sau a instalațiilor petroliere saudite - înainte de 20 ianuarie, ar putea declanșa o reacție puternică din partea administrației Trump, cum ar fi bombardarea instalației nucleare Natanz. Acest lucru ar putea, la rândul său, să declanșeze escaladarea tensiunilor între Washington și Teheran, subminând aspirațiile diplomatice ale lui Biden. Revenirea SUA la acordul nuclear se bazează pe o revenire iraniană la status quo ante plus dorința de a extinde vechiul acord. O negociere „mai mult pentru mai mult” pentru prelungirea termenelor privind oprirea activităților nucleare iraniene, înghețarea dezvoltării rachetelor și oprirea vânzărilor de rachete, împreună cu lichidarea războiului din Yemen, în schimbul ușurării sancțiunilor ONU împotriva Iranului, ar putea duce la reconstruirea unui minim de încredere între părțile la acordul nuclear. Dar acest scenariu este departe de a fi o certitudine.
7. O ciocnire SUA-China pe tema Taiwan-ului (risc mediu)
Taiwanul poate cheia pentru ca tensiunile din relația SUA-China să ajungă la un deznodământ. O dinamică negativă s-a amplificat în ultimul an: fiecare mișcare a Statelor Unite de a arăta sprijin Taiwanului - cum ar fi vânzarea de arme, vizite oficiale la nivel înalt și exerciții militare - a determinat China să facă presiuni asupra Taiwanului. Taiwanul este o problemă existențială pentru Partidul Comunist Chinez. Dacă confruntarea SUA-China se înrăutățește, Xi Jinping s-ar putea simți obligat să meargă spre unificarea Taiwanului cu China continentală. Aceasta nu va însemna neapărat o invazie militară chineză, deși ciocnirile accidentale reprezintă un risc. Mai probabilă este o strategie de tip Sun Tzu, broască în apă clocotită, de a stoarce economia Taiwanului. Orice intervenție militară americană ar declanșa un conflict direct între cele două superputeri ale lumii.
8. Cea mai gravă criză alimentară din ultimele decenii (deja o realitate)
Organizația Națiunilor Unite (ONU) a avertizat că lumea se află în pragul celei mai grave crize alimentare din ultimii 50 de ani. Pandemia a perturbat lanțurile globale de aprovizionare cu alimente. Cum mai mulți oameni care se încadrează în sărăcie extremă ca urmare a daunelor economice cauzate de COVID-19, creșterea prețurilor la alimente nu ar putea avea loc într-un moment mai rău. ONU prognozează că vor muri mai mulți oameni din cauza malnutriției legate de COVID și a bolilor asociate acesteia decât din cauza coronavirusului. Programul Alimentar Mondial consideră că Yemenul, Sudanul de Sud, Nigeria și Burkina Faso ar putea suferi deja condiții de foamete. Afganistan, Camerun, Republica Centrafricană, Congo, Etiopia, Haiti, Liban, Mali, Mozambic, Niger, Sierra Leone, Somalia, Sudan, Siria, Venezuela și Zimbabwe nu sunt departe de aceasta. Chiar și în economiile avansate, cei săraci suferă din cauza prețurilor mai mari la alimente într-un moment de șomaj ridicat. În Statele Unite, mai mult de una din cinci gospodării se află la limită.
9. Finalul expansiunii clasei de mijloc (risc ridicat)
Poate că cea mai importantă realizare a lumii din ultimele trei decenii a fost ieșirea a milioane de oameni din sărăcie extremă și creșterea unei clase de mijloc globale. Acest lucru poate fi pus în pericol, cu excepția cazului în care există o recuperare puternică după criza COVID din 2021 și nu numai. Experții cred că, pentru prima dată în jumătate de secol, clasa de mijloc a început să se micșoreze. În același timp, Banca Mondială prezice că până la sfârșitul anului 2021 încă 150 de milioane de persoane vor cădea în sărăcie extremă, definită ca fiind situația celor care trăiesc cu mai puțin de 1,90 dolari pe zi. Din punct de vedere istoric, eroziunea clasei de mijloc se corelează cu instabilitatea politică și reducerea democrației.
10. Turcia „neootomană” devine și mai rebelă (risc ridicat)
Din ce în ce mai autoritară, islamistă și expansionistă, Turcia sub conducerea lui Recep Tayyip Erdogan a intervenit fie militar, fie a plasat trupe în Somalia, Qatar, Libia, Irak, Siria și Balcani. Ankara s-a confruntat cu Rusia în Siria, Libia și Azerbaidjan în timp ce ataca kurzii aliați ai SUA care luptă împotriva ISIS. Turcia desfășoară sistemul rus de apărare antiaeriană S-400, care reprezintă o amenințare pentru NATO și a determinat sancțiuni din partea SUA. A generat provocări navale în estul Mediteranei, încălcând Tratatul privind legea mării și amenințând Cipru. Multe state arabe văd Turcia ca pe o amenințare, în timp ce Erdogan atacă și Franța pentru gestionarea atacurilor teroriste recente. Asertivitatea militară pe mai multe fronturi a Ankarei ar putea declanșa mai multe conflicte și ar putea impune o nouă configuranție internă a NATO.
