Premium
Înalt reprezentant al Uniunii Europene, Josep Borrell trage trei învățăminte din recentele recuceriri ucrainene din regiunea Harkov. El consideră că această contraofensivă confirmă faptul că "acum forțele ucrainene sunt cele care își impun tempo-ul", că acest succes "validează alegerile europene" și "că trebuie să ne consolidăm sprijinul pentru Ucraina" în perspectiva unei căi de ieșire din conflict.
"Contraofensiva forțelor ucrainene din regiunea Harkov nu este neapărat un vestitor al unei iminente prăbușiri militare a Rusiei. Războaiele sunt crude, iar surprizele, bune sau rele, sunt numeroase. Cu toate acestea, dacă este nevoie de prudență, evoluția situației nu ne poate lăsa indiferenți. Ne obligă să luăm toate măsurile și să tragem primele lecții: văd trei”, spune Borrel, într-un interviu pentru publicația Le Journal du Dimanche.
„Dacă Ucraina nu a câștigat încă războiul, probabil că Rusia îl pierde”, menționează oficialul UE.
„Primul este de a confirma determinarea poporului ucrainean, a armatei sale și a liderilor lor de a continua lupta pentru a-l alunga pe agresor de pe teritoriul lor. Atacurile reușite efectuate încă din vară în Crimeea și în sud au demonstrat în mod clar că, după ce au suferit, acum forțele ucrainene sunt cele care își impun tempo-ul. În est, unde regiunea Harkov este practic eliberată, în sud, unde ofensiva dificilă împotriva la Herson continuă neabătută. Viteza cu care forțele ucrainene au progresat, retragerea forțelor de ocupație abandonând un material impunător, demoralizarea soldaților ruși din regiunile periferice sărace ale Rusiei sunt toate elemente care arată că, dacă Ucraina nu a câștigat încă războiul, Rusia probabil că îl pierde.
A doua lecție a acestei situații este validarea alegerilor europene făcute începând cu 24 februarie: să nu ia parte direct la conflict, ci să mobilizeze resurse economice și militare masive pentru a permite ucrainenilor să-și recupereze suveranitatea încălcată. Totul pe baza unei solidarități europene foarte puternice. Pentru prima dată de la crearea Europei, un fond interguvernamental european a început să finanțeze militar un stat aflat în război. Prin urmare, cei pe care Franța și alte părți i-au deznădăjduit să vadă nașterea unei Europe capabile să vorbească limba puterii ar trebui să se bucure. Am marcat un punct. Dar va trebui să obținem mult mai multe puncte dacă Europa dorește să-și recapete încrederea în ea însăși ca actor strategic și ca restul lumii să o ia în cele din urmă în serios în ceea ce privește securitatea și apărarea.
Sancțiunile au permis în mod fundamental Europei să-și elimine politica rusă din închisoarea energetică.
Alegerile bune ale Europei au fost doar simetrice pentru greșelile lui Putin, care vor fi construit metodic un model de dependență a Europei de energia sa abundentă și ieftină. De aceea, în plus, atunci când sunt întrebat despre efectul sancțiunilor, răspunsul meu este să spun: acestea au permis în mod fundamental Europei să-și încarcereze politica rusă din închisoarea sa energetică. La o inspecție mai atentă, există puține precedente istorice în care un întreg grup regional a reușit să se elibereze atât de repede de o constrângere economică atât de puternică. Dependența noastră de Rusia ne-a amenințat independența și securitatea. Îi punem capăt radical.
A treia lecție se referă la perspectivele de încheiere a conflictului. Din păcate, acesta nu s-a terminat. Și nimic nu ar fi mai periculos decât să renunțăm la optimismul exagerat în urma pesimismului nejustificat.
În acest scop, trebuie să ne consolidăm sprijinul pentru Ucraina prin satisfacerea nevoilor sale militare și economice considerabile. Pentru că nu ne facem iluzii. Putin nu va ceda de bună voie. Iar războiul poate dura mult timp. Desigur, după război va veni pacea. Dar mai întâi trebuie să terminăm războiul cu mult înainte de a putea face pace. Va fi la latitudinea ucrainenilor și numai a lor să definească termenii viitori ai convenției. Cu toate acestea, ne putem imagina că aceasta va implica în mod logic retragerea de pe teritoriul ucrainean, contribuția financiară a agresorului la reconstrucția unei țări pe care a încercat în mod sistematic să o distrugă, recunoașterea morală și penală de către responsabilii lor pentru crime de război, a cărei amploare, din păcate, nu o cunoaștem încă. Dacă războiul nu se va termina, speranța de a-l încheia ar putea apărea pe terenul militar.”
