Una din solicitările manifestanților revoltați după tragedia de la Colectiv a fost depolitizarea administrației publice. Nici măcar nu era o temă nouă, dar, ieșită din vâltoarea mulțimii furioase, ea capătă o altă greutate.
O știre aproape neobservată (aici) dă fiori liberalilor și social-democraților. Cioloș, premier tehnocrat, își anunță intenția de a evalua funcționarii din administrație, în anul care urmează, după criterii bine definite de competență.
Problema colonizării administrației publice de către partidele politice, atunci când ajung la guvernare, a fost subiectul unor plictisitoare seminarii ale societății civile sau un punct insuficient dezvoltat în programul partidelor politice. Un punct, însă, niciodată respectat. Toate formațiunile sau alianțele care au venit la guvernare după 1989 și-au încălcat brutal promisiunea de a nu mai purcede la epurări politice atunci când s-au văzut instalate în fotoliile puterii. A fost cea mai gogonată minciună, care, culmea!, era și frumos ambalată după ce faptele se consumau.
Noi nu vrem să-i înlocuim pe ai lor cu ai noștri, ne ziceau politicenii în campanie și, îndată ce infamia se petrecea, adică, din prima zi de guvernare, începeau justificările în fața presei. De fapt, ei nu mai sunt de la noi din partid (prefecții, de exemplu). Și-au dat demisia, au ales cariera administrativă. Patru ani mai târziu, aceiași oameni care aleseseră cariera administrativă erau văzuți reînscriși în partid și candidând pe liste sau la poziții alese uninominal.
Ideea că partidele își promovează oamenii în funcții publice nu poate fi condamnabilă, în sine. De asemenea, teza conform căreia un partid nu poate guverna cu armata de servanți ai fostului partid aflat la guvernare pare și ea validă. Doar că aceste principii, cu care poți fi de acord, au efecte secundare semnificative.
Iar efectele secundare se resfrâng asupra cetățenilor. Și asta pentru că partidele nu au o politică de selecție a cadrelor după competențe, ci după cu totul și cu totul alte criterii. Au fost promovați în deconcentrate oameni fără nicio meserie sau, în cel mai bun caz, cu profesii fără nicio legătură cu domeniul pe care urmau să-l administreze. Ginecologi la agricultură, ingineri la cultură, sunt doar câteva legende mai cunoscute adespre inadecvare și clientelism.
În același timp, schimbările au vizat și cele mai neverosimile poziții din administrație, cum ar fi portari la școli, femei de serviciu, nemaivorbind de funcții de conducere ale unor unități bugetare, care aveau nevoie mai curând de manageri decât de politruci, adică băieți tari în clanță care să scoată angajații la mitinguri sau să-i îndemne cu cine să voteze. Astfel, la fiecare ciclu electoral, aveam alte figuri, alți incompetenți, alte subordonări și clientele.
Instabilitatea aceasta administrativă a costat România mulți ani de coerență și continuitate a politicilor publice. Chiar și incompetenții numiți în funcție ar fi putut deveni cunoscători, dacă nu ar fi fost măturați, după patru ani, de incompetenții celuilalt.
Politizarea administrației, deși avea unele justificări teoretice, s-a dovedit în practică o catastrofă și o boală serioasă a societății românești după 1989.
Intențiile lui Cioloș sunt mai mult decât îmbucurătoare. Un moment zero în care să fie evaluați toți funcționarii publici aflați pe poziție era necesar. Probabil o să aflăm ceea ce intuiam deja. Că mulți au fost numiți pentru că au fost loiali unui partid, unui feudal politic sau, pur și simplu, pentru că erau rude, prieteni, amanți/e ai unor oameni ajunși vremelnic la Putere.
Pasul doi ar fi deschiderea posturilor spre competiție, acolo unde actualii ocupanți sunt neeligibili, și controlul strict al acestor concursuri de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ea însăși având nevoie de schimbări rapide, pentru că este înțesată de clientelă politică dispusă să facă jocuri pentru unii sau alții.
Azi, salariile în administrație sunt mai mari ca niciodată. În unele locuri chiar mai mari decât pentru poziții similare în companii private, ceea ce, desigur, e în neregulă. Dar asta ne dă măcar speranța că se vor prezenta la concurs oameni pregătiți, care până acum aveau ușile închise, dacă nu alegeau coridoarele înguste ale unor partide politice.
Înainte însă de evaluare și scoaterea la concurs, ar trebui un pas mult mai important. O analiză a necesarului de posturi în fiecare departament al fiecărei instituții. Și asta pentru că o altă consecință gravă a politizării administrației a fost multiplicarea fără nicio logică a numărului de posturi doar pentru îndestularea clientelelor. Întâi s-au numărat loialii și pilele și pe urmă s-au înființat pozițiile pentru ei. Ceea ce evident a dus la cheltuieli exorbitante absolut deloc justificate.
Greu de crezut că partidele vor accepta de bunăvoie un asemenea proces de selecție. Dacă există un motiv pentru care o unanimitate în Parlament să voteze la un moment dat pentru răsturnarea guvernului Cioloș, acesta e primul pe listă.
Comentează