Premium
Eurodeputatul Gabriela Zoană, vicepreședinte al Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European, continuă lupta pentru obținerea unei versiuni cât mai favorabile agricultorilor pentru viitoarea Politică Agricolă Comună.
Întrucât ultima versiune prezentată de către Comisia Europeană nu este de natură a mulțumi pe deplin agricultorii români și nu numai, Gabriela Zoană, după ce săptămâna trecută a avut o întâlnire bilaterală cu președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a inițiat, alături de europarlamentari din diferite țări, trimiterea unei scrisori deschise către Comisia Europeană, scrisoare în care europarlamentarii își exprimă concret nemulțumirea față de ultima variantă a PAC post-2020 și propun soluții pentru îmbunătățirea acesteia.
Redăm mai jos, integral, motivațiile și solicitările grupului de eurodeputați.
”O ocazie pierdută pentru agricultura europeană”
Cei 28 de miniștri ai agriculturii din cadrul UE s-au întâlnit luni, 18 iunie, la Luxemburg, pentru a discuta propunerile legislative ale Comisiei Europene privind Politica Agricolă Comună (PAC) post-2020.
Aceștia au avut de dezbătut propuneri dificile şi greu de acceptat, care vin să se alăture reducerilor de buget anunțate de Bruxelles şi care riscă să ducă la „moartea” Politicii Agricole Comune și împreună cu aceasta, a întregului proiect european.
În primul rând, din punct de vedere matematic: după ce a susţinut mereu că va fi doar o reducere de 5% a bugetului PAC, comisarul european pentru agricultură Phil Hogan a recunoscut în final că va exista o scădere de 12% în prețuri constante a bugetului PAC și o reducere de mai mult de 25% la capitolul dezvoltare rurală.
În contextul globalizării, atunci când ţări de mari dimensiuni precum China și Brazilia cresc bugetele lor pentru agricultură și politica alimentară, propunerea Comisiei Europene pare anacronică în cel mai bun caz şi complet iresponsabilă în cel mai rău caz!
Mai bine spus, în loc să strângem rândurile în faţa acestor superputeri agricole și să facem din suveranitatea agricolă europeană o chestiune strategică, Comisia Europeană, garantul interesului comunitar, în conformitate cu tratatele, alege dispersia și atomizarea, chiar dacă aceasta înseamnă renunțarea la principala politică comunitară integrată, în loc să propună o viziune comună pentru agricultura europeană.
În al doilea rând, pentru a atinge obiectivele stabilite la nivel european, Comisia propune ca fiecare stat membru să elaboreze un plan strategic național, care să reunească intervențiile pe care acesta le alege să le pună în practică pe teritoriul său, bazându-se pe unul din cele trei principale tipuri de instrumente europene: plățile directe, intervențiile în sectoarele de producție și cele în favoarea dezvoltării rurale. Folosind în mod excesiv principiul subsidiarității, această propunere duce la o renaționalizare completă a PAC, sinonim cu renunțarea la PAC.
În absența unui proiect comun și a unei revizuiri reale a PAC, Comisia propune „cel mai mic numitor comun” pentru a spera la un acord înainte de alegerile europene pe această temă.
În aceste condiții Comisiei îi este foarte dificil să restabilească încrederea fermierilor și a tuturor cetățenilor în proiectul european.
Nemulţumită de acordurile sale comerciale semnate sau în curs de semnare – Mercosur, Mexic și CETA, care permit produselor ce nu respectă aceleași condiții de producție să pătrundă pe teritoriul european și expun în continuare fermierii europeni la concurența globală, Comisia Europeană favorizează dezvoltarea concurenței neloiale chiar în interiorul pieței interne a UE și instituționalizarea concurenței în materie de reglementare prin riscul de a diminua tranziția ecologică dorită de către cetățenii europeni.
Peste tot, Comisia Europeană continuă să lase piaţa liberă. În timp ce reformele succesive ale PAC din ultimii 25 de ani au fost devastatoare pentru agricultori, pentru forța de muncă, pentru economia locală și periculoase pentru securitatea noastră alimentară, Comisia Europeană continuă să își îngroape capul în nisip. Încă o dată, executivul UE își abandonează responsabilitățile de reglementare și nu protejează integritatea pieței interne.
În timp ce SUA impune impozite pe oțelul și aluminiul provenind din UE, Comisia Europeană își continuă „disciplina” agricolă dictată de Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). Europa este singura care o aplică și dorește să fie cel mai bun elev. Ea presupune punerea în aplicare a recuplării unor condiţii care sunt prea restrictive.
Comisia se ascunde de responsabilităţile sale prin refuzul de a schimba ajutorul decuplat în ajutoare contraciclice şi lăsând organizaţiile de producători şi sistemele de asigurări private să gestioneze criza. Slăbiciunea propunerilor comisarului Hogan reprezintă simbolul incapacității Comisiei Europene de a se reinventa şi de a gândi în termeni strategici pe termen mediu și lung.
Este absolut urgent ca Europa să pună în aplicare o nouă Politică Agricolă Comună împreună cu un plan strategic real de securitate și suveranitate alimentară. Aceasta înseamnă mai mult sprijin – și nu invers – pentru agricultorii noștri și punerea în aplicare a măsurilor de reglementare pentru a controla mai bine volatilitatea prețurilor.
Ca urmare a celor expuse mai sus, solicităm Comisiei Europene:
• Politica Agricolă Comună a Uniunii trebuie să fie mai strâns legată de alimentație, sănătatea umană, lupta împotriva schimbărilor climatice, protecția mediului, de economiile locale și ocuparea forței de muncă.
• Uniunea Europeană trebuie să renunţe să îşi sacrifice sectorul agricol pe altarul comerţului liber. Indiferent de susținătorii “tot mai mult OMC”, securitatea noastră alimentară necesită o relocare a activităților noastre agricole.
• Uniunea Europeană trebuie să oprească cursa frenetică pentru acordurile de liber schimb și să contribuie la revigorarea unui nou ordin multilateral, mai echilibrat și capabil să răspundă marilor provocări ale planetei.
• Este necesară o cooperare mai strânsă între politici agricole stabilite şi durabile, pentru a asigura o mai mare stabilitate a veniturilor pentru fermieri, prosperitate și pace pentru un număr cât mai mare de oameni. La fel ca proiectul european, Politica Agricolă Comună nu poate fi satisfăcută de o reformă minimă. Ea are nevoie de valențe noi şi totodată are nevoie de o perspectivă pe termen lung.
Agricultura europeană are nevoie de o Politică Agricolă Comună mai protectoare şi eficace care să garanteze securitatea alimentară, să asigure o stabilitate a pieţelor, un venit echitabil pentru agricultori şi să îi sprijine în procesul de tranziţie către un model agricol durabil şi ecologic, potrivit unui comunicat remis stiripesurse.ro.
Semnatari, un grup de europarlamentari din grupul Social Democraților din Parlamentul European
Maria Gabriela Zoana (S&D, România)
Eric Andrieu (S&D, Franța)
Nicola Caputo (S&D, Italia)
Karine Gloanec-Morin (S&D, Franța)
Karin Kadenbach (S&D, Austria)
Momchil Nekov (S&D, Belgia)
Maria Noichl (S&D, Germania)
Tibor Szanyi (S&D, Ungaria)
Marc Tarabella (S&D, Belgia)
