În ultima perioadă, angajatorii din toată lumea au observat un fenomen interesant: tinerii din generaţia Z, adică cei născuți în perioada 1997 - 2012, nu mai sunt entuziasmaţi de ideea clasică a biroului. Mulţi o resping categoric. Şi nu e doar despre „flexibilitate” şi „work from anywhere”. E mai mult de atât - ţine de valori, traume colective, tehnologie şi, poate, o redefinire radicală a muncii.
Pentru o mare parte din generaţia mea, intrarea în piaţa muncii a coincis cu pandemia. Interviuri pe Zoom, onboarding prin e-mail şi colegi pe care i-am cunoscut mai întâi printr-un ecran. A fost o experienţă formativă, dar şi una alienantă.
Pentru noi, „normalul” nu a fost biroul cu open space, colegii la cafea şi brainstorminguri cu post-ituri pe pereţi. Normalul a fost camera personală, o conexiune la internet şi multitasking între taskuri, meetinguri şi facultate.
Aşa că, în mod ironic, biroul a devenit „necunoscutul”. Nu există nostalgie pentru birou, pentru că n-am apucat să avem această exprienţă de la început. Şi când ni se cere să revenim înapoi „la normal”, răspunsul este firesc: „la care normal, mai exact?”.
În ţara noastră, biroul e (încă) simbolul seriozităţii şi tensiunea e şi mai vizibilă. Pentru multe companii tradiţionale, prezenţa fizică la birou este încă văzută ca un semn de responsabilitate, implicare şi control. Din păcate, uneori şi de neîncredere. „Păi cum să ştiu că munceşte dacă nu-l văd?” e o întrebare care încă persistă în multe medii manageriale. Pe de altă parte, tinerii răspund cu „de ce să stau în trafic o oră dus, o oră întors, doar ca să stau pe Zoom tot de acolo?”. Pentru că multe alte corporaţii încă funcţionează în regim remote sau hibrid.
Pentru noi, munca este o parte din viaţă, dar nu centrul ei. Un studiu Deloitte din 2024 arată că 75% dintre tinerii gen Z din Europa preferă un job hibrid sau remote, chiar şi cu riscul de a nu avansa profesional atât de rapid. De ce? Pentru că pun pe primul loc echilibrul emoţional, nu „grind-ul” perpetuu.
Un aspect cultural
Totul ţine şi de un aspect cultural: gen Z a crescut online. Am învăţat, am socializat şi chiar am lucrat (proiecte, freelancing, voluntariat) în spaţiul digital. Pentru noi munca înseamnă livrabile, nu prezenţă. Eficienţă, nu „timpi morţi”.
Shopify, companie tech din Canada, a implementat o regulă simplă în pandemie şi a menţinut-o: „Remove meetings. Do more”. Fără calluri inutile, fără şedinţe doar de dragul culturii. Rezultatul? Mai multă productivitate şi angajaţi mai fericiţi. Modelul a fost popular în rândul gen Z, care a văzut decizia ca un „act de respect pentru timpul oamenilor”.
Pentru mulţi, nu spaţiul fizic e problema, ci rigiditatea şi lipsa de sens. Dacă biroul vine la pachet cu micro-management, politici învechite şi task-uri fără scop, e firesc să nu-l alegem. În schimb, dacă ni se oferă un birou ca spaţiu de cocreaţie, în care putem interacţiona autentic cu colegii, să colaborăm, să învăţăm, e posibil să ne dorim să venim, scrie businessmagazin.ro.
Cum ar putea reacţiona companiile? Spoiler: nu cu „pizza vineri” şi team buildinguri forţate.
Gen Z e prima generaţie care îşi afirmă public limitele: „nu sunt jobul meu”, „nu îmi voi sacrifica sănătatea mintală pentru KPI-uri”. Asta poate suna radical într-un mediu în care „să rămâi peste program” era odată un semn de ambiţie. Pentru noi, e mai degrabă un semnal de alarmă. Iar biroul - cu badge-ul la intrare, programul fix şi pauza de prânz la aceeaşi oră - devine simbolul unui stil de muncă rigid, care ignoră individualitatea.
Vrem să fim ascultaţi, nu „integraţi”. Să colaborăm, nu să executăm. Poate de aceea spaţiile care funcţionează sunt cele care nu încearcă să mimeze „cultura cool”, ci creează un mediu sincer, sigur şi adaptat modului nostru de a fi.
Iar pentru cei care încă cred că munca se măsoară în ore la birou, poate e timpul să accepte că generaţiile se schimbă şi, odată cu ele, şi regulile jocului.
Comentează