Premium
O echipă de arheologi a descoperit fundaţiile unui fort roman din secolul al II-lea d.Hr. în vestul Scoţiei, fortificaţii care au făcut parte dintr-un efort al Imperiului Roman de a-şi extinde şi consolida dominaţia asupra insulelor britanice, informează marţi Live Science.
Acest fort a făcut parte dintr-un sistem de fortificaţii ce cuprindea până la 41 de structuri defensive construite de-a lungul Zidului Antonin, un zid ridicat în special din lemn şi pământ şi care se întindea pe o distanţă de aproximativ 65 de kilometri, în cea mai îngustă porţiune de teren a Scoţiei, în zona oraşului Glasgow, conform Historic Environment Scotland (HES).
Împăratul roman Antoninus Pius a ordonat construcţia acestui zid în anul 142, în speranţa că-l va depăşi pe mult mai celebrul său predecesor, Hadrian, care, cu aproximativ două decenii înainte, construise sistemul de fortificaţii ce avea să-i poarte numele, la aproximativ 160 de kilometri în sud, potrivit Agerpres.
Încercările lui Antonius Pius de a consolida prezenţa romană în Scoţia nu au avut însă succes, în parte şi din cauza ostilităţii populaţiei indigene denumite de romani caledonieni şi ulterior picţi, de la cuvânt latin care înseamnă "oameni pictaţi" - ceea ce indică faptul că strămoşii scoţienilor îşi vopseau părţi ale corpului sau le tatuau. După 20 de ani în care romanii au încercat să menţină noul hotar de nord al Imperiului, Zidul Antonin a fost abandonat în anul 162, iar legiunile romane au revenit pe poziţiile de la Zidul lui Hadrian.
"Antoninus Pius a fost mai degrabă un birocrat. El nu avea experienţă militară şi probabil era în căutarea unei victorii facile, care să-i legitimeze tronul, împotriva exoticului popor caledonian", a comentat istoricul şi arheologul John Reid pentru Live Science. John Reid nu a fost implicat în descoperirea fortului roman.
Arheologi din cadrul HES au descoperit rămăşiţele îngropate ale unui mic fort roman în apropierea unei şcoli de la periferia nord-vestică a oraşului Glasgow. Structura a mai fost menţionată de un anticar în anul 1707, dar nu a fost găsită până în prezent. Arheologii au mai căutat-o în anii '70 şi '80 ai secolului trecut.
Fortul, de mici dimensiuni, era compus din două cabane din lemn, înconjurate de un zid construit din pământ şi piatră cu o înălţime de aproximativ doi metri. Fortul a fost construit în partea de sud a Zidului Antonin. Fortul era prevăzut cu două turnuri din lemn dispuse deasupra porţilor de-o parte şi de cealaltă - o poartă în nord şi una în sud, prin care circulau localnicii cu care romanii făceau comerţ.
În prezent, nu există nicio urmă a fortului la suprafaţa solului. Arheologii au localizat fundaţia din piatră a fortului folosind gradiometria, o tehnologie geofizică noninvazivă care măsoară micile variaţii din câmpul magnetic al Pământului pentru a detecta structuri subterane.
Aproximativ 12 soldaţi romani, dintre care cei mai mulţi făceau parte probabil din trupele auxiliare (localnici înrolaţi de armata romană), ocupau fortul şi stăteau de pază pentru a observa din timp eventuale raiduri ale unor forţe ostile. Soldaţii care păzeau fortul proveneau de la un fort roman mai mare, de la Duntocher, la aproximativ 1,6 kilometri est, şi erau schimbaţi în fiecare săptămână de un alt detaşament militar.
Motivele retragerii romane de pe Zidul Antonin şi replierii în spatele Zidului lui Hadrian nu sunt încă pe deplin cunoscute. "Există numeroase dezbateri cu privire la acest lucru", a mai explicat John Reid. "Poate că romanii s-au săturat sau poate că aveau probleme în alte părţi. Poate că era prea costisitor să conducă două frontiere sau poate că au plecat pentru că Antonius Pius a murit (în 161). Nimeni nu e sigur. Bănuiesc că a fost vorba de o combinaţie a acestor factori", a adăugat el.
