Un nou studiu ce a fost acceptat pentru publicare în revista Astronomy şi Astrophysics propune o schimbare a clasificării planetelor Uranus şi Neptun, cel mai îndepărtate planete de Soare, din "giganţi de gheaţă" în "giganţi telurici", conform unui material publicat luni de Space.com.
Astronomii au numit de mult timp planetele Uranus şi Neptun "giganţii de gheaţă" ai Sistemului Solar, deoarece modelele au sugerat că interioarele acestor planete sunt compuse în mare parte din amestecuri de apă, amoniac şi alţi compuşi care îngheaţă uşor în spaţiu profund. Dar noile cercetări dezvăluie că de fapt ştim foarte puţin despre ceea ce se întâmplă în aceste planete, determinând cercetătorii să propună ca Uranus şi Neptun să fie numiţi "planete telurice gigantice", transmite Agerpres.
Problema cu Uranus şi Neptun este că avem extrem de puţine date disponibile. Spre deosebire de Jupiter şi Saturn, planete care au primit misiuni dedicate precum cele ale sondelor Cassini şi Juno, planetele Uranus şi Neptun nu au primit niciun vizitator de la survolurile sondei Voyager 2 în urmă cu mai bine de 30 de ani.
Aşadar, pentru a înţelege cum arată interioarele acestor planete, cercetătorii trebuie să se bazeze pe o varietate de indicii indirecte, cum ar fi câmpurile lor magnetice, observaţiile caracteristicilor atmosferei şi schimbări subtile în orbitele sateliţilor lor. Timp de zeci de ani, modelele de formare a sistemului solar au dictat că zonele exterioare ale sistemului solar au fost dominate de molecule precum apa şi gheaţa de amoniac. Deci, în mod natural, acei compuşi ar constitui cea mai mare parte planetelor Uranus şi Neptun.
Dar noul studiu a adoptat o abordare complet diferită. În loc să încerce să construiască un model fizic de interioare planetare din ipoteze posibil eronate, autorii au generat o serie de modele aleatorii ale conţinutului interior al planetelor Uranus şi Neptun. Apoi, au comparat acele modele aleatorii cu o serie de date observaţionale şi au construit o bază de date cu toate modelele compatibile cu observaţiile.
Modelele au oferit câteva rezultate aşteptate. Fiecare planetă este compusă în proporţie mai mică de 25% din hidrogen şi heliu, fapt care corespunde cu predicţiile de la modelele de formare a Sistemului Solar şi cu densităţile observate ale planetelor. Modelele au creat, de asemenea, straturi de material conductiv electric, ceea ce poate explica câmpurile magnetice ale planetelor Uranus şi Neptun.
Dar această abordare a oferit o surpriză majoră: este posibil să nu avem idee cum sunt cu adevărat interioarele planetelor Uranus şi Neptun. De exemplu, raportul rocă-apă pentru Uranus variază foarte mult, oriunde de la un nivel scăzut de 0,04, ceea ce înseamnă că planeta este aproape în întregime apă, până la 3,92, ceea ce este aproape opusul complet. Neptun este puţin mai bine înţeles, dar ar putea fi alcătuită din de cinci ori mai multă apă decât rocă până la de două ori mai multă rocă decât apa.
Dacă acesta este cazul, atunci "giganţii de gheaţă" poate fi un nume greşit pentru aceste planete. Cea mai mare parte a volumului lor ar putea fi sub formă de rocă, oferindu-le mai mult material teluric decât chiar Jupiter sau Saturn, chiar dacă Neptun şi Uranus sunt mult mai mici decât cei doi giganţi de gaz.
Doar o misiune viitoare dedicată lui Uranus sau Neptun ar putea rezolva aceste probleme, deoarece astronomii au nevoie de date de înaltă calitate de la o sondă orbitală pentru a înţelege pe deplin ce se întâmplă.
Comentează