Ungaria își propune să renunțe complet la importurile de gaze naturale din Rusia până în toamna anului 2027. Pentru a acoperi consumul său anual de aproximativ 8,5 miliarde de metri cubi, Budapesta mizează pe trei rute și surse alternative: zăcământul românesc din Marea Neagră, terminalul LNG din Krk (Croația) și o rută LNG din Grecia.
Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de pe teren. Planul autorităților maghiare întâmpină numeroase obstacole legate de prețuri, capacități și riscuri geopolitice.
Niciuna dintre aceste surse nu poate înlocui pe cont propriu sistemul actual alimentat prin conducta TurkStream.
Problemele din România
Proiectul Neptun Deep este văzut drept o soluție, gazul urmând să ajungă în Ungaria prin interconectorul Arad-Szeged.
Deși lucrările avansează pentru ca gazul să poată fi livrat din 2027, România are și ji ea nevoie de aceste resurse, iar Bucureștiul a transmis că are prioritate la cumpărare. Prin urmare, Ungariei i-ar fi livrat doar surplusul de care țara noastră nu are nevoie.
Ungaria își asigură deja o parte din necesar din producția proprie, însă diferența uriașă până la totalul consumului impune importuri masive.
Alterntivele care pică
Variantele din Croația și Grecia aduc gaze lichefiate (GNL) și ajută la diversificare, dar prețul mare al transportului și limitele conductelor fac ca succesul pe termen lung să fie destul de nesigur
Deși oficialii de la Budapesta insistă că ruperea de dependența rusească este realizabilă în termen de un an, analizele presei maghiare arată că tranziția va fi extrem de dificilă din cauza competiției regionale pentru resurse.
Comentează