Premium
Pe 24 ianuarie sărbătorim 160 de ani de la actul prin care s-a fondat națiunea română, ca rezultat al eforturilor unei generații politice de excepție și într-un context geopolitic extrem de complicat. stiripesurse.ro vă propune o analiză realizată de jurnalistul Ion M. Ioniță pe această temă.
Adevarul:
Ceea ce a reuşit atunci o generaţie politică de excepţie a fost fundamental, în condiţii interne şi externe extrem de dificile care dădeau foarte puţine şanse realizării actului Unirii. Este meritul incontestabil al elitei intelectuale şi politice care a făcut Revoluţia de la 1848 şi, iată, doar un deceniu mai târziu reuşea îndeplinirea unuia dintre obiectivele asumate în proiectul revoluţionar. Mulţi au rămas cu imaginea Unirii din 1859 ca un festival de hore şi dansuri populare care l-a propulsat pe Alexandru Ioan Cuza pe tronul de la Iaşi şi apoi de la Bucureşti. Nu e deloc aşa. Partida Unionistă a avut de înfruntat obstacole dure şi totul s-a jucat pe muchie de cuţit. Dacă s-ar fi cotat la casele de pariuri, foarte puţini şi-ar fi pus banii pe succesul unioniştilor. Să ne imaginăm. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu se făcea Unirea? România nu ar fi existat, întreaga structură geopolitică de la Marea Neagră ar fi fost alta, iar noi poate nici nu am mai fi fost cunoscuţi pe acest pământ sub numele de români.
Conjunctura nu a fost, atunci, liniştită. Dar într-o mare de interese contradictorii ale Marilor Puteri, unioniştii români au avut inteligenţa, curajul şi neînduplecarea de a-şi îndeplini visul. Şi şansa a ţinut atunci cu cei hotărâţi.
Falsificarea alegerilor de caimacamul Vogoride, la ordinele Imperiului Otoman, era pe cale să ruineze proiectul Unirii. Marile Puteri nu aveau decât să ia act de rezultatul deturnat al alegerilor şi să considere că poporul nu işi doreşte unirea, caz politic închis. Mulţi ar fi răsuflat uşuraţi, iar puţinii suporteri ai Unirii Principatelor din rândul Marilor Puteri ar fi fost lăsaţi fără argumentul principal şi anume rezultatul consultării voinţei românilor.
Lucrurile nu au rămas aşa şi din cauza vieţii de familie a ambiţiosului Vogoride care se vedea deja instalat în scaunul domnesc de la Iaşi pentru serviciile prestate în slujba Imperiului Otoman. Dar soţia sa, Ecaterina-Cocuţa Vogoride, partizană a Unirii, a pus mâna pe scrisorile secrete ale soţului care dovedeau că a măsluit alegerile la ordinele otomanilor şi le-a transmis partidei unioniste. Dovezile au fost publicate la Bruxelles, stârnind un uriaş scandal politic internaţional.
Fiind prestigiul şi interesele lor în joc, Regina Victoria şi Împăratul Napoleon al III-lea s-au întâlnit la Osborne, au hotărât anularea alegerilor falsificate de Vogoride şi repetarea lor sub atentă supraveghere. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Cursul valutar a atins joi un nou maxim istoric, ajungând la 4,7569 lei pentru un euro, în creştere cu 1,99% faţă de ultimul curs valutar din 2018, de 4,6639 lei pentru un euro. În 2018, pe tot anul, cursul valutar a crescut cu numai 0,09%.
Toată lumea îşi îndreaptă privirea către BNR, iar politicienii, cei de la guvern, îi cer explicaţii lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR. Cursul şi politica valutară îi aparţin lui Isărescu, aşa că el trebuie să dea explicaţii. Guvernatorul nu ar trebui să dea explicaţii pentru această creştere de acum, ci pentru creşterea de numai 0,09% din 2018, atunci când inflaţia a urcat la peste 5%, cu o inflaţie anuală de 3,27%, când ROBOR-ul, care urmăreşte debânzile la lei, a depăşit 3%, în creştere cu 50% faţă de 2017, când deficitul comercial a crescut la 15 mld. euro, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.
Chiar dacă excedentul din servicii (transport, IT etc.), de peste 8 mld. euro, acoperă mai mult de jumătate din deficitul comercial, România nu poate avea un curs valutar stabil la nesfârşit.
În 2018, în economie s-au acumulat mai multe dezechilibre, chiar dacă la suprafaţă economia a atins cel mai ridicat nivel din istorie, cu un PIB aproape 200 de miliarde de euro.
În 2017, cursul a crescut cu 2,6% la o inflaţie de 1,3% şi la un ROBOR de sub 1%.
În 2016, cursul a crescut cu 0,3% la o inflaţie de minus 1,5%.
Chiar dacă BNR şi România au scăpat de cea mai mare problemă a sistemului bancar, respectiv ponderea foarte mare a creditelor în valută în total credite acordate, care a scăzut de la 70% la aproape 35% în acest moment, în timp ce ponderea creditelor în lei a crescut de la 30% la 65%, România nu îşi poate permite un curs stabil care să fluctueze într-o bandă atât de îngustă.
Într-o economie unde importurile sunt la ordinea zilei - Dedeman, cea mai mare companie românească, îşi bazează businessul, peste 70%, pe importuri din China - singurul instrument de corecţie este cursul, respectiv creşterea lui. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
În Statele Unite, unde stilul de a conduce al lui Donald Trump provoacă o tot mai mare exasperare, din rîndurile Partidului Democrat se detaşează deja mai multe personalităţi în perspectiva prezidenţialelor de anul viitor. Unii comentatori afirmă în presa din Statele Unite că preşedintele Trump s-ar putea să nu-şi termine mandatul, şi că anul 2019 ar putea fi unul al destituirii sale.
Preşedinţia haotică a lui Donald Trump suscită tot felul de speculaţii, inclusiv una legată de un eventual “impeachment”, cum se spune în engleză la procedura de destituire. Revista Courrier international reia în paginile ei un articol scris pentru The New York Times, semnat de Elizabeth Drew. Din punctul de vedere al acestei analiste, mandatul lui Donald Trump s-ar putea termina mai repede decît fusese prevăzut. Motivele: pe de o parte faptul că democraţii controlează Camera reprezentaţilor, pe de altă parte faptul că Trump este abandonat de personalităţile de calibru greu din propria sa tabără.
Elizabeth Drew mai evocă un scenariu: cel al unei demisii. Totul depinde de ce vor găsi să-i reproşeze lui Trump cei care anchetează în privinţa afacerilor sale şi legăturilor sale cu Rusia. In Statele Unite există un precedent în materie de demisie: este vorba de Richard Nixon care a preferat să plece înainte ca justiţia să-l declare vinovat. Plecarea lui Nixon s-a făcut însă, în 1974, în contextul unei afaceri de spionaj politic, într-un mod negociat, pentru că ulterior el a fost graţiat de Gerald Ford. Există, deci, această posibilitate în Statele Unite, a unui aranjament cu justiţia. Greu de spus însă dacă Donald Trump, al cărui “ego” este gigantic, ar accepta o astfel de ieşire din scenă.
Interesant este însă şi faptul că democraţii par să mizeze pe mai mulţi candidaţi femei pentru a cîştiga preşedinţia în 2020. Comentatorii avizaţi ai Agenţiei France Presse sunt de părere că americanii ar fi în prezent pregătiţi să aleagă preşedinte o femeie. Ceea ce nu a reuşit Hillary Clinton ar putea reuşi Elizabeth Warren, în vîrstă de 69 de ani, care pare cel mai bine situată în sondaje. S-au mai lansat însă în cursă alte trei femei, senatoarele Kirsten Gillibrand (52 de ani) şi Kamala Harris (54 de ani), precum şi o membră a Camerei reprezentanţilor, Tulsi Gabbard (37 de ani).
Revista L’EXPRESS publică în numărul de săptămîna aceasta un interesant reportaj realizat în Texas, în regiuni situate la graniţa cu Mexicul, acolo unde Donald Trump vrea să ridice un zid ca să împiedice imigraţia clandestină. Din ceea ce a văzut şi a auzit la faţa locului, trimisul special al revistei deduce însă că texanii sunt ostili acestui zid care ar urma să se întindă pe 3200 de kilometri, între Oceanul Pacific şi Golful Mexic. Un demnitar local consideră că un astfel de zid riscă să coste foarte scump şi să nu rezolve nimic. Un vameş declară că oricum traficul de droguri se face, în proportie de 85 la sută, cu ajutorul camioanelor care trec frontiera legal dinspre Mexic.(Mai multe detalii AICI)
